"Italia este ca o anghinare..."

De la Georg Barth am aflat că în cotidianul bavarez Passauer Neue Presse a apărut o statistică, după care, în Europa, românii lucrează cel mai mult - 2.095 ore/an, faţă de nemţi - 1.904 ore, francezi - 1.679 ore sau finlandezi - 1.670 ore. Păi, important nu-i cât lucrezi, ci ce se vede după tine. (Nu ştiţi vorba că un deştept doarme în patru ore cât un prost în opt?) n Din acelaşi ziar, am aflat că funcţionarii Primăriei din Passau n-au voie să primească bani de la peti­ţionari, în schimb pot accepta mici atenţii (Gastgeschenke), în valoare nu mai mare de 10 euro. Nici în România nu au voie, dar nu înseamnă că nu aşteaptă "să mişti din urechi"... n N-am mai auzit nimic de Mona Muscă, o doamnă care a fost mazilită fiindcă nişte neica nime au acuzat-o că a făcut "poliţie politică" în urmă cu o jumătate de secol. Cum apare câte un om cinstit în politică, sar pe el şacalii şi hienele, scâr­bindu-l. La noi, rezistă doar cei cu obrazul gros şi bucile bătă­torite de pupături. n Dintr-o gazetă din 1903: "Ceapa provoacă poftă de mâncare. Ea înlesneşte şi udul. Nu este bună pentru oamenii iuţi la fire. Coaptă în cenuşe şi mâncată cu unt­delemn e bună contra tusei. Ceapa coaptă grăbeşte coa­cerea buboaielor dacă o aplicăm pe ele". Asta medicină naturistă, nu ce ne tot recomandă proştii la tv! n Pe cei care tot laudă regimul politic şi democraţia din Româ­nia dintre cele două războaie mondiale, îi invit să citească memoriile lui Constantin Argetoianu "Pentru cei de mâine amintiri din vremea ce­lor de azi" şi "Însemnări po­litice" de George Gafencu. Deputaţii şi senatorii noştri de mucava ar avea ce învăţa (dacă ar vrea!) n Pe vremea când încă Italia nu era o ţară în ade­văratul înţeles al cuvântului, Victor-Amedeo al II-lea, duce de Savoia şi rege al Sardiniei, care râvnea la noi cuceriri, a zis o vorbă care a rămas: "Italia este ca o anghinare, pe care trebuie s-o mănânci foaie cu foaie". Ştiţi vreo vorbă memo­rabilă de-a politicienilor noştri de azi (poate aia a lui Adrian Năstase cu număratul ouălor sau a lui Traian Băsescu, că iarna nu-i ca vara) n Consta­tând că a crescut delincvenţa în rândul vârstnicilor, elveţienii au construit o închisoare ultra­modernă, numai pentru puş­că­riaşii de peste 60 de ani, un­deva pe lângă Zürich: condam­naţii au celule individuale, cu toate utilităţile, inclusiv tv cu 400 de canale, sunt liberi să se plimbe (dacă pot!), au cheia proprie de la celulă, cei care pot munci sunt plătiţi cu 20 de euro pe zi, au sală de forţă, cabinet medical ultradotat şi o sală în care sunt duşi muri­bunzii, având tot felul de aparate pentru reanimare. (În Elveţia nu există eliberare condiţionată, pe caz de boală ori de bătrâneţe). Reporterii au uitat să spună cât îi costă pe elveţieni "meniul" zilnic al acestor borfaşi, con­damnaţi pentru crimă, pedo­filie, viol, trafic de droguri....