logo
Învăţământul politico-ideologic, între "Simfonia Lalelelor" şi "Vă Vedem"
Dumitru CHISELIŢĂ
997 vizualizari
Învăţământul politico-ideologic, între
Fac parte din generaţia care a avut cea mai mare frecvenţă de participare la evenimente din astea politico-publice cu elevi aduşi cu japca sau, doar aşa, aduşi. Muncă "patriotică" în agricultură sau pe şantiere. Vizite în fabricile oraşului. Participare, activă sau doar aşa, să fim la număr, la diverse paranghelii comunistoid-idioate gen spectacole pe stadioane, vizite ale lu' tovarăşu' Ceauşescu, serbări tematice, vizionare de congrese PCR şi UTC, Cântări ale României, nici nu ştiu ce basca mea om fi ratat pe vremea aia, că erau multe, dese, plictisitoare şi enervante. Am făcut introducerea asta ca să ştiţi că subiectul "folosirea imaginii copiilor în scopuri politice" nu mi-e străin, ci dimpotrivă, trăit pe pielea mea. Deci spun că şi la Piteşti, şi la Sibiu, a fost asta: "hai să băgăm nişte copii la înaintare, că dă bine la imagine".

Lalele, Piteşti, copii

La Piteşti am avut parte de o adevărată manifestare de masă şi obştească. Ce nu a fost clar pentru mine, că toţi au dat în dambla înjurând-o pe doamna premier (Nu? Dacă avem "preşedintă", de ce să nu avem şi "premieră"?) şi pe toată lumea dacă toată parada aceea de 23 august a fost ceva tipic Simfoniei Lalelelor sau doar cu dedicaţie specială fără număr pentru Dăncilă. Sau ceva tipic Simfoniei Lalelelor cu dedicaţie specială pentru orice stăpân de la Bucale, iar doamna premier doar a beneficiat, că i-a venit rândul să fie oaspete VIP.
Da, problema a fost prezenţa copiilor la Cântarea României Lalelelor, cu accent pe fetiţa care a stat în cap, spre în-cântarea publicului aborigen şi des-cântarea anti- dragniştilor, care au avut încă un pretext să facă zirkus pe reţele. A fost amuzant să-i văd pe toţi cum îşi rup cămaşa de pe ei bocind făţarnic pe tema sărmanilor copii folosiţi în scopuri de ciumă roşie. Problema e că folosirea copiilor ca să dea bine autorităţilor, profilor, politrucilor locali sau centrali e o poveste veche. O dovedeşte şi faptul că în 2009, premierul de atunci, Emil Boc, a avut parte de aceeaşi paranghelie la Piteşti. Dar nimeni nu s-a ofuscat atunci.




O poveste veche cu tot felul de copii folosiţi

Orice eveniment din ăsta cu "răsunet" din agendele culturale de la sat-de la oraş aduce automat şi câte un pâlc de politicieni "de la centru" (era să scriu "de la Comitetul Central") că, vorba aia, unde-i lume, hop şi eu. Ăştia defilează de braţ cu primarii, beau rachiu din ploşti, dau mâna cu boboru', se-mbracă ţărăneşte, o ard în figuri şi-n poze de grup acompaniaţi de aplauze, discursuri pupincuriste, fanfare ori lăutari. A, şi, obligatoriu, apar şi copii. Neapărat copii. Cântând, recitând, jucând "jocurile noastre din străbuni" sau doar stând. Ăsta e meniul. Neapărat cu copii. Copiii au dat bine la imagine, că-s viitorul ţării şi cum să nu apară domnul ministru, deputat, senator, consilier, sau whatever, ŞI în prezenţa acestora?
Copiii pot fi folosiţi şi la imaginea activităţilor nu neapărat politice. De la serbarea de început/sfârşit de an şcolar, unde trebuie să dea bine în ochii inspectorului şcolar care e tratat ca Ştefan cel Mare după victoria de la Vaslui, la participarea, cu japca, pardon clasa, la diverse paranghelii culturnice de genul simpozioane, conferinţe, zile ale........, festivaluri de tot felul, Porţi deschise şi întredeschise, festivaluri de arte frumoase sau doar de arte. Spuneţi că nu-i aşa.
Deci şi povestea de la Piteşti, dincolo de hăulitele suferinzilor de sindrom Dragnea, e doar un episod dintr-o poveste lungă, de la primul voievod care a ridicat în braţe primul copil de plăieş până azi.


Sibiu – "civism" politic de după gard. Cu elevi



La Sibiu am avut ceva mai mic, dar tot din seria "copiii şi politica". De data asta de partea cealaltă a gardului, atât la figurat (că e vorba de "REZIST" şi "VăVedem") cât şi la propriu.
Un domn profesor de la Colegiul Naţional "Samuel von Brukenthal" şi-a scos elevii de la ora de istorie pentru a se alătura, aşa, de după gard, protestului politic "Vă Vedem". Deci tot o poveste cu copii şi politică.
"Vă Vedem"-iştii au fost încântaţi la maximum, că povestea aia din fala PSD-ului devenise o monotonie de soap-opera, că nu e nimic epic să priveşti la pereţi, oricâte sute de poze ai face şi oricât te-ai căzni să fii activisto-expresiv în exprimare. Aşa că au fost primiţi cu încântarea de a avea ceva mai colorat decât aceleaşi chipuri încruntate în activitatea lor de doing nothing.
Citez: "Unul dintre cele mai emoţionante momente de când am început protestele Vă Vedem: în spatele gardului, liceenii de la Brukenthal s-au aliniat şi ei, în tăcere, vreme de 15 minute. Îi vezi, PSD? ţine minte: nu le poţi extirpa nervul etic. Deşi nu ştii încă, eşti deja învins”. Oau. Nu ştiu dacă PSD i-a văzut şi a făcut în pantaloni de frica noii generaţii. În fapt, nu ştiu dacă i-a văzut măcar ceva mai multă lume, pentru că erau obturaţi de oamenii de dincoace de gard. Vorba aia, gardul face diferenţa. Diferenţa dintre politica din spaţiul public şi cea din şcoală. Adică, dragi activişti profesionişti sau amatori, şi dragi domni profesori de liceu de elită al Sibiului, ÎN INCINTA ŞCOLII nu faci politică. Chiar dacă încerci un machiaj nereuşit cu democraţie, cetăţenism, implicare, „timp la dispoziţia profesorului” şi alte-alea.
Că uite ce scrie la cartea dumneavoastră, numită ROFUIP, adică, tradus din bugetara oficială, „Regulament-Cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar”, la Articolul 4: „Unităţile de învăţământ se organizează şi funcţionează
independent de orice ingerinţe politice sau religioase, în incinta acestora fiind interzise crearea şi funcţionarea oricăror formaţiuni politice, organizarea şi desfăşurarea activităţilor de natură POLITICĂ...”, etc, etc. Deci, văvedem e o chestie politică, pentru că sunt băgate şi partide politice (USR, paregzamplă) şi are ca ţintă un partid POLITIC, PeSeDe. Restu-s vorbe.

Faza "Hai să o ardem în declaraţii"

Păi prima declaraţie a fost şi cauza acestei mici poveşti sibiene: postarea lui Radu Vancu citată anterior. De nu atrăgea atenţia domnul Vancu aspra faptului că unul din cele mai emoţionante momente, că liceeni, că una-alta, povestea rămânea aşa, nevăzută-neştiută, şi avea toată lumea numai de câştigat. Adică nu exista incidentul. În vâltoarea revoluţionar-protestatară, s-a uitat că elevii au un statut special, mai ales în materie de imagine publică, ei fiind minori. Culmea, asta conform directivelor de la Europa. Aşa, s-a declanşat o avalanşă comică de declaraţii publice la care râd şi acum.

”Nu a avut treabă cu cei din comunitatea Vă Vedem. Elevii au stat acolo vreo cinci minute, după care au intrat înapoi în clasă. Practic a fost vorba de o activitate din cadrul orei de istorie. Ei nu au părăsit incinta şcolii, deci nu au avut nevoie nici de acordul conducerii şcolii”, spune, în presă, directorul Colegiului Brukenthal. Atunci, aşteptăm cu drag o notă, un comunicat referitor la faptul că cei de la Vă Vedem au interpretat altfel atitudinea elevilor şi au confiscat-o în interes politic. Pun pariu că aştept degeaba.

Însă, o elevă dă peste cap teoria conducerii liceului: ”PROTESTUL NOSTRU (sl.ns.)poate fi privit ca un experiment social. Desigur, mulţi dintre noi au privit acest «experiment» ca o ocazie de a-şi exprima opinia faţă de situaţia politică”. Aha, deci elevii au protestat POLITIC în incinta şcolii. Vocea copiilor e vocea adevărului, nu?

Poziţia Inspectoratului Şcolar a fost şi ea, interesantă, dar dacă eşti familiar cu limbajul regulamentar din învăţământ, înţelegi: „...o convocare a domnului profesor pentru a explica planificarea şi proiectarea acestor tipuri de activităţi, necesitatea şi progresul înregistrat de elevi în urma acestui demers didactic, precum şi cauza omiterii înştiinţării directorului privind desfăşurarea acestei secvenţe din lecţie”. Aha. Adică domnul profesor e chemat să dea socoteală dacă a respectat sau nu nişte chestii ce ţin de bucătăria internă a unei ore de curs. Cam subţire atitudinea, dar, fiind vorba de Brukenthal, înţelegem şi noi cauza.

A mai fost şi o poziţie a lui Dan Perjovschi, frecvent, ca prezenţă la „Vă Vedem” care, a spus şi el, „pe reţele” că „Dacă cumva, prin absurd, elevii de la Bruk care au ieşit în spaţiul public să ţină 15 minute de reculegere pentru democraţie vor avea de suferit în orice fel (avertismente, note scăzute la purtare, beşteleli şi urecheli simbolice) o să le fac cadou câte un desen mişto (semnat şi datat cu tot tacâmul), ca să marcăm împreună libertatea de expresie".

Frumos spus, drăguţă atitudine, dar şcoala are legile ei. Curtea şcolii nu e spaţiu public, sau o fi, în cazul lui „Bruk” ŞI spaţiu public, prin zona cafenelei, a Biomarkt-ului şi a statuii lui Teutsch, dar elevii NU ERAU acolo, ci în zona mai puţin publică. Deci nici măcar în zona autorizată pentru protest. Oricum frumos gestul cu donaţia, am şi eu nişte desene originale Rudi Schmueckle pe care le păstrez cu drag, dar pun pariu pe o bere că povestea va fi cât se poate de lăsată să se stingă încet şi sigur, că nu dă bine şi generează prea multe discuţii.

În final, de remarcat din nou atitudinea asta de dublu standard tipică rezist-enţilor. Adică orice activist e mai presus de legi şi alte reglementări dacă e activist. Pentru mine, şi la Piteşti şi la Sibiu a fost o chestie ce ţine de învăţământul politico ideologic pentru elevi. Doar nuanţele, intensitatea tam-tam-ului din spaţiul public, locul geografic şi atitudinea diferă. În rest, avem două poveşti cu copii-elevi şi cu politică. Nimic nou, doar abordarea diferă, aşa cum ne-au învăţat activiştii din stradă şi de pe reţele.



Ştiţi ce aş fi făcut eu în locul profesorului, în loc să stau în picioare pe o bancă? Aş fi ieşit cu elevii în decor, printre protestatari, le-aş fi pus întrebări, aş fi luat notiţe şi aş fi ţinut o lecţie despre mişcările de protest din epoca cea contemporană, taman cu invitaţi ca, de exemplu, Perjovschi. Ba am fi analizat şi ce a fost la Piteşti, la un capitol despre reminiscenţe festiviste din comunism. Ar fi muţit toţi, că aş fi făcut ca la carte totul şi ar fi câştigat şi Vă Vedem-ul imagine mai mare decât discursuri patetice la poze de facebook şi elevii că ar fi protestat cumva, deşi nu ar fi putut nimeni dovedi asta. Dar eu nu-s profesor la Brukenthal. Ghinion.

Credit foto: recorder.ro, pagina facebook “Vă vedem de la Sibiu”

 






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

artmania

sound

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia