Înălţarea Sfintei Cruci

În fiecare an, pe 14 septembrie, Biserica noastră prăznuieşte cu rugăciune şi post, Înălţarea Sfintei Cruci.
Sfânta Cruce, pe care a suferit pentru noi Mântuitorul Iisus Hristos, chinuri şi moarte, este înălţată în această zi în biserică înaintea noastră a tuturor, spre a ne aduce aminte de jertfa sângeroasă a Mântuitorului şi de datoriile noastre creştineşti.
Domnul nostru Iisus Hristos, prin sângele Său, a sfinţit Crucea, aceasta devenind, astfel, cel dintâi altar creştin. Din instrument de chin şi batjocură, cum era folosită la romani, Crucea a devenit obiect de cinstire pentru noi creştinii.
Când vorbim de Cruce, înţelegem în primul rând lemnul pe care a fost răstignit Domnul Hristos, iar în al doilea rând ea are o semnificaţie spirituală sau duhovnicească. La aceasta din urmă face referire Mântuitorul atunci când zice: "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze!"
Sărbătoarea de astăzi ne aminteşte de două evenimente din istoria lemnului Sfintei Cruci, şi anume: - descoperirea ei, între anii 326-335, la stăruinţa Sf. Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos şi înălţarea ei în faţa mulţimilor de credincioşi de către Patriarhul Macarie, în ziua de 14 septembrie 335.
Al doilea eveniment pe care ni-l aminteşte praznicul Înălţării este aducerea Sf. Cruci, din nou, în Ierusalim, după ce fusese luată de către regele Chosroes, al Perşilor, la anul 614 şi aşezată din nou în Biserica Sf. Mormânt de către împăratul bizantin Heraclius, în anul 629. Aceasta va fi înălţată în faţa credincioşilor, cu mult fast, la data de 14 septembrie 629, de către patriarhul Zaharia al Ierusalimului.
Practic, de acum a început cinstirea praznicului Înălţării Sfintei Cruci, în.