Tribuna
Comemorarea luptătorului anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu (1923-2006)
Comemorarea luptătorului anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu (1923-2006)

Sâmbătă, 21 iulie a. c., la Biserica Ursulinelor va fi un moment de comemorare a conducătorului celei mai cunoscute mişcări de Rezistenţă armată anticomunistă din Munţii Făgăraşului, care a rezistat aproape un deceniu, până prin 1955-1957 – Ion Gavrilă Ogoranu. Era legionar, înrolat elev fiind la Liceul „Negru Vodă” (din Făgăraş), în Frăţiile de Cruce, pepiniera Mişcării Legionare.

Controversele, deseori acute şi pătimaşe asupra caracterului mişcării: organizaţie naţionalistă, de extremă dreaptă sau fascistă, continuă şi astăzi. Dar în anii interbelici, sute şi sute de mii de tineri, foarte mulţi dintre ei studenţi, numeroşi intelectuali de diverse profesii şi preoţi au fost membri ai Mişcării Legionare. Mişcarea s-a născut îndată după Marea Unire din 1918, am spune dintr-o necesitate naţională, întrucât românii, în România Mare, pe care ei au făurit-o, s-au văzut marginalizaţi cam în toate domeniile vieţii zilnice, de străini. Evoluţia mişcării după 1933, ascensiunea hitlerismului la putere, a evoluţiei politice periculoase într-o bună parte a Europei, au deturnat mişcarea de la scopurile sale iniţiale, ajungând la abuzuri condamnabile şi crime. Dar asta este altă poveste. În orice caz, în sânul mişcării a existat o puternică grupare de intelectuali care nu a avut nimic de-a face cu crimele de care este condamnată mişcarea legionară.

            Din această grupare a făcut parte şi Ion Gavrilă Ogoranu, fiu de ţăran din ţara Făgăraşului, după ce a urmat cursurile prestigiosului Liceu „Radu Negru” din Făgăraş, înscris deja în mişcare; a devenit apoi student al Facultăţii de Agronomie din Cluj, în paralel fiind înscris şi la Academia de Studii Comerciale din Braşov. După rebeliunea legionară din ianuarie 1941, Regimul Antonescu a recurs la măsuri drastice de lichidare a mişcării, în 1942 Ion Gavrilă fiind condamnat şi încarcerat.

            Ulterior, după eliberare, şi-a continuat studiile de Agronomie la Cluj, în mai 1946, când s-a desfăşurat puternica grevă studenţească din Cluj împotriva regimului comunist impus de sovietici. Gavrilă a fost un participant direct, ca vicepreşedinte al studenţilor de la Agronomie. Reuşind să scape de condamnare, participă activ la pregătirea Rezistenţei Armate Anticomuniste, promovată de partidele istorice şi de ofiţeri ai Armatei Române. A aflat apoi că a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică, ca membru al Mişcării Legionare, astfel că, în clandestinitate, împreună cu alţi studenţi, ofiţeri şi elevi, a organizat „Grupul Carpatin de Rezistenţă Naţională Armată”, din Munţii Făgăraşului, după toate regulile militare.

            Arhicunoscutul grup de partizani din Munţii Făgăraşului a dus timp de 7 ani o activitate de gherilă dând lovituri Securităţii, activiştilor de partid. Înfruntând vitregiile condiţiilor de viaţă din munte, au rezistat şi pentru că au fost susţinuţi de familiile din satele făgărăşene. Unii din localnicii făgărăşeni nerezistând ameninţărilor, arestărilor şi torturii Securităţii, i-au divulgat. Au început arestările, condamnările, execuţiile. Din grupul de rezistenţă armată pe care l-a condus în Munţii Făgăraşului, după ce câţiva ani au înfruntat batalioane de armată şi trupele speciale de securitate, Ion Gavrilă a fost singurul care a reuşit să scape de arestare, un timp ascunzându-se prin munţi, apoi s-a ascuns în satul Galtiu de lângă Alba Iulia, adăpostit fiind la familia Anei Săbăduş, care i-a şi devenit soţie. Pentru scurt timp va fi arestat şi anchetat în 1976, căzând într-o capcană a securiştilor, dar numele său fiind deja cunoscut în anumite cercuri din lumea occidentală, se pare că pentru eliberarea lui a intervenit inclusiv marea diplomaţie americană.

            Evenimentele din decembrie 1989 îi dau posibilitatea să se manifeste liber, la Bucureşti activând în numeroase organizaţii cu caracter civic, inclusiv în Fundaţia Memorialul Sighet, ca şi în prestigioasa Amnesty International, alături de personalităţi ca preşedinţii americani Reagan şi Bush – senior. În 1997 a întemeiat Fundaţia Luptătorilor în Rezistenţa Armată Anticomunistă. În 1993 devine membru fondator al Partidului pentru Patrie, de factură legionară, simistă, în 2005 fiind ales preşedinte al partidului. În anul 2009, datorită notorietăţii sale, a devenit eroul filmului „Portretul luptătorului la tinereţe”; este autorul a şapte cărţi memorialistice şi documentare. A murit în 2006.

            Sunt mulţi cei care, timp de decenii, chiar şi astăzi, susţin că din toate ţările din Europa de Sud-Est şi Centrală, în care ocupantul sovietic a impus regimul comunist, poporul român a fost acela care a acceptat cu resemnare instaurarea, începând cu 1945, a regimului comunist. Nimic mai fals, nimic mai neadevărat, sutele de mii de morţi în temniţe ca Sighet, Aiud, Gherla, Piteşti, Râmnicu Sărat, Ocnele Mari, Canalul Dunăre-Marea Neagră şi altele, din toate straturile societăţii româneşti, constituie dovada de netăgăduit a rezistenţei unui întreg popor creştin, ostil unui regim ateu, bazat multă vreme pe teroare şi condus de străini. Dimpotrivă, dintre toate ţările din lagărul comunist, România a fost singura ţară în care a avut loc, timp de un deceniu, o rezistenţă cu arma în mână împotriva regimului comunist.

            Exemplul luptătorului anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu este concludent şi lămuritor.

            Mihai Racoviţan             Irina Racoviţan           





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

jidvei

Sibiul de odinioara

fmct

Comunicat de presa smart city parking

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
Licitatie publica

accentmedia