logo
Centenarul Marii Uniri: Despre rezistenţa românilor împotriva dualismului austro-ungar 1867-1918
Dr. Mihai RACOVITAN
414 vizualizari
Centenarul Marii Uniri: Despre rezistenţa românilor împotriva dualismului austro-ungar    1867-1918

Continuând la un nivel superior şi mult mai organizat lupta românilor transilvăneni împotriva regimului dualist - un compromis între reacţiunea dominantă austriacă şi cea ungară pe seama celorlalte popoare din Monarhia habsburgică, din 1881 Partidul Naţional Român, întemeiat prin unificarea celor două partide ale burgheziei române, cel din Banat, care adoptase tactica activistă de luptă împotriva guvernanţilor, adică lupta deschisă prin trimiterea de deputaţi români în parlamentul de la Budapesta, unde demascau nedreptăţile grave comise de autorităţi împotriva românilor, şi cel din Ardealul istoric, care adoptase tactica pasivistă, adică nerecunoaşterea anexării Transilvaniei la Ungaria, respectiv netrimiterea de deputaţi în parlament, dar activitate intensă acasă în toate tărâmurile vieţii româneşti, va conduce lupta românilor pentru libertate şi unitate naţională; sediul central al partidului unificat va fi în continuare Sibiul, de la 1881 până la 1908. Partidul unificat a adoptat tactica pasivistă, reconfirma poziţia de respingere a anexării forţate a Transilvaniei la Ungaria şi îşi exprima protestul energic faţă de legile votate de parlamentul ungar în 1868. Opinia publică de pretutindeni era pusă astfel în cunoştinţă de lipsa oricărei baze morale a acestor legi. De altfel, în rezoluţia adoptată la conferinţa de întemeiere a partidului (mai 1881) se menţionează că alegătorii români dau ,,În unanimitate cea mai vie şi mai dureroasă expresie tristei situaţii ce a creat constituţiunea actuală prin numeroasele legi ale patriei, foarte greşite şi dăunătoare, anume prin legea pentru uniune, legea pentru naţionalităţi, legea pentru instrucţiunea publică, legea municipală şi legea electorală”. Pornind de la principiul enunţat în cuprinsul rezoluţiei, că unirea eforturilor tuturor forţelor în vederea ,,apărării drepturilor tuturor: politice, economice şi mai vârtos a celor desconsiderate: naţionale şi culturale”, constituie ,,condiţiuni de viaţă”, delegaţii la conferinţă au votat programul Partidului Naţional.       
O hotărâre de mare însemnătate a Conferinţei din 1881 a fost alcătuirea unui memoriu cuprinzător, care să analizeze cu competenţă situaţia românilor din Austro-Ungaria şi căruia să i se asigure cea mai largă publicitate. Succesul unui prim memoriu, acela din 1882 conceput de G. Bariţiu cu vizibil ecou în opinia publică din Ţară şi din Europa, sporeşte adeziunea maselor şi impulsionează şi mişcarea naţională din România. Se pun în ţară bazele a numeroase societăţi şi asociaţii cu caracter cultural-politic remarcându-se societatea ,,Carpaţii”. Interesul opiniei publice faţă de situaţia românilor din imperiul dualist sporeşte, la această stare de spirit contribuind şi ardelenii stabiliţi în România din cauza prigoanei autorităţilor ungare.
O altă acţiune iniţiată de Partidul Naţional Român în perioada imediată constituirii sale, care a atras atenţia opiniei publice europene asupra stărilor de lucruri din Transilvania, a fost aceea a marilor demonstraţii populare din numeroase localităţi ardelene organizate în semn de protest contra legii şcolare promulgate de parlamentul ungar în 1883. La Sibiu, de pildă, într-o impunătoare adunare ţinută în ziua de 25 februarie 1883 sub preşedinţia lui Bariţiu, participanţii au adoptat o moţiune în care se exprima protestul ,,contra proiectului de lege privind şcolile medii” ca în contra unui atentat la bazele pe care s-au constituit raporturile popoarelor din Ungaria şi Transilvania, ca în contra izvorului de nefericire pentru toţi locuitorii de pe teritoriul coroanei ungare”.
Anul 1884 se remarcă printr-o intensitate deosebită a mişcării naţionale, fiind anul comemorării a 100 de ani de la Răscoala lui Horea. Intervenise atunci din nou strălucitul gazetar G. Bariţiu publicând în ,,Observatorul” articolul ,,Frica guvernelor ungureşti de umbrele a trei morţi vii” în care înfiera interzicerea comemorării unui veac de la marea răscolire a durerii româneşti şi vorbea despre eventualitatea unei ,,Plevne ungureşti”, când naţiunea română ,,va câştiga drepturile sale nealineabile  şi libertatea ce i s-a răpit pe nedrept prin actul dualist”.
În acelaşi an, 1884, apare la Sibiu ziarul ,,Tribuna”(1884-1903), cel mai important organ de presă al românilor ardeleni apărut până la 1918, având în frunte pe Ioan Slavici. Editarea ziarului a fost susţinută material şi de către asociaţii şi personalităţi ale vieţii culturale şi politice din România veche. Grupând un număr de publicişti, scriitori şi intelectuali energici şi cu talent deosebit, colaboratorii ,,Tribunei” au promovat ideea luptei hotărâte şi unitare pentru acordarea de drepturi politice românilor transilvani. Tinerii de la ,,Tribuna” au susţinut principiul autonomiei depline, politice şi administrative, a Transilvaniei şi, prin unele din scrierile şi cuvântările rostite de ei lăsau să se întrevadă – nu o puteau declara deschis, căci i-ar fi aşteptat şi temniţele şi amenzile – ideea despărţirii de Austro-Ungaria şi unirea Transilvaniei cu România. Erau pentru susţinerea unei ample campanii publicitare prin care să se facă larg cunoscută politica de asuprire naţională din partea moşierimii şi burgheziei ungare, cerinţele şi lupta poporului român oprimat. În scopul intensificării propagandei la sate în sprijinul Mişcării Memorandiste, cei de la ,,Tribuna” redactează de la sfârşitul anului 1892 ,,Foaia Poporului”, cea mai veche gazetă poporală românească transilvăneană, exclusiv spre a fi răspândită în popor.
Timp de un deceniu, începând cu anul 1884, mişcarea naţională a românilor transilvani intră într-o fază de vârf. Conferinţa naţională a P.N.R. lua hotărârea de a se adopta în viitor tactica pasivismului pentru întregul partid, adică neparticiparea la alegeri nu numai în Transilvania, ci şi în Banat, întrucât la ultimele alegeri din cauza presiunilor şi manevrelor guvernamentale, numai trei deputaţi români la o populaţie 3 mil., au putut fi aleşi în Parlamentul de la Budapesta.
În 1887 s-a hotărât şi înaintarea unui Memorand către tron, a cărui prezentare va fi făcută după ce opinia publică va fi pregătită. Românii au reuşit să informeze opinia publică europeană cu ajutorul unor publicişti, oameni politici şi de cultură remarcabili, buni cunoscători ai realităţilor din Austro-Ungaria. Articole apărute în marile cotidiane din Europa dezvăluiau racilele din imperiu, oameni politici de prestigiu le denunţau în adunări publice şi în parlamente. Un rol deosebit în mobilizarea opiniei publice din România şi a celei europene l-a avut Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor, care oficial şi-a început activitatea la 24 ianuarie 1891 la Bucureşti - zi simbol, aceea a Unirii Principatelor Române. Sprijinul moral şi material acordat românilor ardeleni, luptători pentru libertate şi unitate naţională, de către Liga culturală, a fost foarte însemnat.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

tdc sibiu

traistuta culturala

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
brukenthal
Licitatie publica

accentmedia