Baba Dochia ne aduce mărţişoare

"Cine poartă mărţisoare / Nu va fi pârlit de soare", spune o vorbă bătrânească şi pentru că de înţelepciunea bătrânilor avem nevoie tot timpul, astăzi le urmăm sfatul: agăţăm în cuier paltonul şi grijile, zâmbim soarelui şi pornim în căutarea primăverii şi a bucuriei, ambele regăsite într–un mărţişor sau în primul mugur al naturii renăscute.

Omăt mare, şoşoni, minus în termometre, pe toate le dăm uitării de astăzi, pentru că natura ne promite ca lumina să învingă întunericul, ca frigul să fie dat uitării de raze timide, ca speranţa să se clădească dintr-un ghiocel sau din zâmbetul izvorât din primirea unui mărţişor. Aşa e, astăzi e mărţişor, e ziua în care femeile primesc dragoste, speranţă şi protecţie, toate îngemănate în albul şi roşul unui mărţişor.

Mărţişorul, amuletă pentru noroc şi fericire

Nesfârşită e grădina mărţişoarelor în zilele noastre, care de care mai pompoase sau mai scumpe. Astăzi mărţişorul îmbracă atâtea forme, încât ţi-e greu să-l găseşti pe acela care poartă în forma sa semnificaţiile primordiale. Aşa că dacă vă este greu să vă hotărâţi în alegerea unui mărţişor, orientaţi-vă spre unul simplu, în formă de potcoavă, de trifoi cu patru foi sau de monedă, unul căruia nu-i lipseşte şnurul împletit în alb şi roşu. De ce? Pentru că la origine, mărţişorul era întruchipat de o monedă din aur, argint, bronz (în funcţie de statutul social) sau de pietre, vopsite în alb şi roşu şi înşirate pe aţă. Astfel de mărţişoare erau purtate la gât de fete, în credinţa că le va aduce noroc şi fericire sau erau dăruite de către părinţi copiilor pentru a-i proteja de rău.
Mai trebuie să ştiţi că mărţişorul nu se oferă oricum şi oricând: punerea mărţişorului se face, după obicei, înainte de răsăritul soarelui, iar la aromâni tradiţia cere ca membrii familiei să treacă de trei ori peste prag, să primească un colac de la mamă, iar copiii să le dea părinţilor flori de corn, legate cu aţă roşie şi albă.
Mărţişorul se poartă pe tot parcursul lunii martie sau doar în primele două săptămâni, dar nu uitaţi atunci când renunţaţi la el să îl agăţaţi la fereastră, în pomi înfloriţi sau în coarnele animalelor. Bătrânii spun că rândunelele vor ridica aceste mărţişoare spre soare, aducându-vă lumină, căldură şi protecţie împotriva duhurilor rele. De asemenea, mărţişorul poate fi folosit ca monedă de schimb pentru a cumpăra caş şi vin, iar acest troc vă asigură că toată vara veţi avea un ten alb şi obraji îmbujoraţi.

Voinicii, zmeii şi frumoasele mărţişorului

Multe sunt legendele în care poporul român a aşezat istoria mărţişorului. Una dintre ele povesteşte că Soarele, preschimbat în fecior, obişnuia să coboare la horele încinse în sate. Aşa a fost furat de un zmeu şi închis în palat. Întunericul şi tristeţea au coborât peste lume şi aşa a fost un an întreg până când un voinic a reuşit să găsească palatul, să învingă zmeul şi să elibereze Soarele, care şi-a reluat locul pe cer. Curajosul tânăr a fost însă grav rănit. Sângele scurs din rănile lui a topit zăpada, iar ghioceii au început să răsară pâlcuri-pâlcuri. De atunci, lumea împleteşte fire roşii şi fire albe pentru a-şi aminti în fiecare primăvară de curajul tânărului.
O altă legendă spune că mărţişorul ne-a fost dăruit chiar de Baba Dochia. Umblând ea cu oile şi cu furca în brâu a găsit o pară şi vrând să o păstreze a legat-o cu un fir de aţă. În Moldova, legenda mărţişorului îmbracă o altă formă: într-o zi, zâna Primăvară a văzut un ghiocel ivindu-se din stratul de omăt, a hotărât să-l ajute şi să înlăture zăpada. Furioasă, Iarna a chemat vântul să distrugă floarea; Primăvara a încercat să o protejeze cu mâinile, dar s-a înţepat în deget. Picătura de sânge a ajutat ghiocelul să revină la viaţă şi de atunci primăvara îşi sărbătoreşte triumful asupra iernii în împletirea de alb şi roşu.
Dincolo de legendă, mărţişorul are o istorie dovedită ştiinţific şi se pare că aceasta se leagă de anul agrar şi de Anul Nou, sărbătorit odinioară în luna martie. Nu e de mirare astfel că cercetări arheologice de la Schela Cladovei au scos la iveală amulete, similare mărţişorului, care au o vechime de 8000 de ani. Se pare că romanii şi dacii foloseau astfel de amulete şi le dăruiau celor apropiaţi, într-un ritual ce se încadra în practicile de înnoire a anului. Se explică astfel şi încadrarea Dochiei în mitologia autohtonă ca Marea Zeiţă a Pământului.

Dochia îşi scutură cojoacele

Prima zi din mărţişor este şi prima zi a Babei Dochia, a ciclului de nouă sau doisprezece zile când primăvara se luptă cu iarna, iar Dochia mai tot leapădă câte un cojoc. Din astfel de cojoace se ivesc şi legendele Babei Dochia. Cea mai răspândită variantă o transformă pe Dochia într-o soacră rea care, pe un ger cumplit, îşi trimite nora la râu să spele o haină neagră până când se va face albă. În ajutorul fetei a venit Mărţişor (sau Iisus în alte variante) care i-a dat fetei o floare magică, roşie şi i-a spus să plece acasă. Când fata a ajuns la casa soacrei, haina era albă ca zapădă. Văzând floarea, Dochia a crezut că a venit primăvara şi a plecat cu oile la munte; pe drum a tot lepădat câte un cojoc, iar când viforul s-a pornit Dochia şi oile ei au îngheţat, transformându-se în stane de piatră. În alte zone se povesteşte că Baba Dochia a pornit cu oile spre munte fără să ţină seama de avertismentele ciobanilor. Ba, urâcioasă din fire, Baba s-a certat cu Marte şi, ca s-o pedepsească, acesta a împrumutat câteva zile capricioase de la fratele februarie.
Numărul zilelor capricioase din luna martie diferă de la o zonă la alta, aşa că în trecut se spunea că sunt fie 12, fie nouă zile de frig, ploi şi ninsoare şi soare. Există obiceiul ca în aceste prime zile ale lunii, fiecare om să-şi aleagă o babă, în credinţa că aşa cum va fi baba lui, aşa îi va fi norocul în an. Pentru calendarul agrar, această perioadă este una a predicţiilor, aşa că 1 martie, ziua când se celebrează baba semănatului, indică vremea din primvara; 2 martie ( baba muncilor de vară) spune mai multe despre seceta sau ploile de vară, iar 3 martie (baba culesului) indică vremea din toamnă. 
9 martie e zi de graniţă nu doar între frig şi căldură, ci şi între zilele babelor şi zilelor moşilor ce încep acum. Se spune, în popor, că şi moşi sunt capricioşi, dar nu într-atât ca babele..