Astrid Fodor, o femeie la putere

Într–o primărie dominată de calmul şi rigoarea primarului, Astrid Fodor, viceprimarul Sibiului, reuşeşte să fie o prezenţă sociabilă şi deschisă, plăcută şi elegantă, o femeie într–o funcţie importantă, căreia îi place ceea ce face, care pune mult suflet, dar şi exigenţă, deopotrivă.
Atunci când vorbeşte despre copiii ei, i se înmoaie glasul (şi probabil şi sufletul). Mărturiseşte că sunt cu adevărat prioritatea pentru ea. Spune că viziunea ei despre succes este diferită, căci în definiţia unei femei de succes poate să includă, fără nicio rezervă, şi o femeie simplă, casnică, dar care şi–a învăţat copiii să fie oameni la locul lor, oameni de omenie.
Ea este cea care preia atribuţiile primarului Sibiului, atunci când Klaus Iohannis, despre care vorbeşte cu admiraţie, este plecat şi o lasă în locul lui.
Economicul, Bugetul, Contabilitatea, Patrimoniul sau Administrativul se numără printre serviciile Primăriei de care se ocupă şi care îi sunt direct subordonate.

- Sunt aproape doi ani de când sunteţi viceprimarul Sibiului, cum a fost această perioadă?
A fost o experienţă totalmente nouă pentru că nu am mai lucrat până acum în administraţie. Aici te vezi pus in faţa rigorilor sistemului, unde orice lucru trebuie aprobat, trebuie să treacă prin hotărârile Consiliului Local, de multe ori nu poţi să iei o decizie foarte repede, aşa cum ai fost obişnuit înainte, sistemul este mult mai greoi decât în sectorul privat.
- Aţi preluat atribuţiile primarului Iohannis în câteva rânduri. E mai greu să fii primar, e mult mai greu să fii primar?
Normal că este mai greu, e cu totul altă responsabilitate; nu se compară responsabilitatea unui primar cu cea a unui viceporimar, noi avem responsabilităţi limitate, dar per ansamblu toată responsabilitatea, tot greul, este pe umerii primarului.
- Vă e dor de perioada de dinainte de a fi viceprimar?
Nu. Îmi place ceea ce fac. În general nu sunt o persoană care se uită foarte mult în spate, ci încerc să mă uit înainte. Dar recunosc că mă gândesc cu drag la fostul loc de muncp şi menţin contactul cu cei care mi-au fost apropiaţi.
- Care sunt problemele cele mai mari din serviciile pe care le aveţi în subordine?
Serviciul Patrimoniu necesită cea mai multă concentrare. Lucrăm foarte mult cu probleme din urmă, lucrăm mai puţin pentru viitor, căci ne concentrăm pe trecut, unde tot timpul constatăm o serie de lucruri care nu au fost în regulă. Este vorba despre reglementările juridice, construcţii foarte multe care sunt pe domeniul public fără autorizare, ocupări ilegale ale domeniului public, situaţii care de fiecare dată nasc o serie de controverse între noi şi cei care au construit fără aporbare sau au ocupat domeniul public. Sunt situaţii neplăcute.
Un alt serviciu care a necesitat o mai multă concentrare este Serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân, pentru că este un serviciu nou înfiinţat şi personalul este format din oameni care nu au mai lucrat în acest domeniu, deci trebuia să fim permanent alături de ei. Rezultatele, spun eu, sunt foarte bune, pentru un serviciu cu foarte puţin personal, la ora actuală sub 25% din cât ar fi necesar să angajăm acolo.
Avantajul a fost şi politica de colaborare pe care am avut-o cu Fundaţiile Vier Pfoten şi Pferd und Hund, dacă ne gândim că, de la începutul lui 2009, până la ora actuală, noi am sterilizat 1.300 de câini comunitari, ceea ce este 30%, apreciem noi, din câinii comunitari.
Mai pornim o altă colaborare prin intermediul domnului Olaf Reif, consulul Germaniei, care ne-a intermediat o relaţie cu o altă fundaţie din landul Hessen şi sper să avem şi cu ei o colaborare foarte bună.
Contează foarte mult colaborările cu fundaţiile din străinătate, plus că avem colaborări foarte bune cu fundaţii din Sibiu, Fundaţia Sf. Francis şi Fundaţia Animal Life.
Am constatat că sunt trei curente în acest domeniu, unii care ar vrea să exterminăm toţi câinii vagabonzi, unii care ar dori să ducem toţi câinii comunitari la adăpost şi să ne descurcăm cu ei, amândouă variantele cad, centrul nici nu ar permite, căci are 200 de locuri, dar nici legislaţia. Al treilea curent, care corespunde cu legislaţia, este ca aceşti câini să fie sterilizaţi şi duşi înapoi în teritoriu, desigur nu în zona spitalelor, şcolilor sau în centru. Şi aici vor fi nemulţumiri, pentru că noi ducem câinii înapoi, dar nu-i ducem chiar în faţa porţii, în colţul străzii. Poate unii ne acuză că facem ceva cu câinii, dar să ştiţi că nu facem altceva cu câinii decât îi sterilizăm, îi tratăm, încercăm să intermediem o adopţie, dacă nu reuşim, îi ducem înapoi.

"Suntem categoric o echipă de trei"

- Cum credeţi că va fi anul acesta pentru Sibiu, din punct de vedere financiar?
La fel de dificil ca şi anul trecut.
- Nu va fi mai dificil?
Noi încercăm să gestionăm problemele, anul trecut am avut dezamăgiri pentru că vedeam bugetul acela mare şi nu-l puteam realiza, anul acesta s-a construit un buget foarte realist şi atunci nici dezamăgiri nu vom avea, ştim exact la ce să ne aşteptăm.
- Sunteţi o echipă de doi, sau de trei?
Suntem o echipă de trei, suntem categoric o echipă de trei în Primărie.
- Cum este să lucrezi cu primarul Iohannis?
Eu lucrez foarte bine cu primarul Iohannis, dar cred că pot să extrapolez - nu numai eu lucrez bine cu primarul, dacă l-aţi întreba pe viceprimarul Popa, pe ceilalţi directori şi şefi de servicii din Primărie, nu cred că poate spune unul că nu lucrează bine cu primarul Iohannis. Eu cred că este un manager înnăscut. De când lucrez cu primarul, de fiecare dată are timp pentru o discuţie, de fiecare dată este dispus la o sugestie, la o propunere, o analizează şi încercăm să pornim împreună un proiect. Niciun viceprimar nu poate să vină să spună "acesta este proiectul meu", pentru că nici nu poţi să promovezi un proiect singur, fără colaborarea celorlalţi şi mai ales fprp colaborarea şi susţinerea primarului . Noi suntem o echipă.
- Cum vedeţi anul 2012 , viitoarele alegeri, vă vedeţi şi după aceea într-o echipă de conducere?
Asta este ceea ce ne-am dori, este ţelul nostru şi spre direcţia asta ne vom organiza şi vom acţiona încât să menţinem cel puţin situaţia de acum.

"Niciodată nu am simţit că fac parte dintr-o minoritate"

- Spuneţi-ne ceva despre activitatea dumneavoastră în cadrul FDGR. Şi acolo aveţi o funcţie de conducere. Sunteţi singura femeie din Forum într-o astfel de poziţie?
Sunt vicepreşedinte al organizaţiei judeţene şi al celei locale, dar nu pot să spun dacă la nivel naţional mai sunt femei în funcţia de vicepreşedinte. Atât forumul sibian cât şi cel judeţean are un consiliu de conducere în care tinde să fie egală proporţia între bărbaţi şi femei.
- Care credeţi că sunt cele mai mari probleme ale etnicilor germani din Sibiu?
Etnicii germani din Sibiu şi din judeţ au o situaţie mult mai bună, comparativ cu ceilalţi etnici germani din ţară, prin faptul că Forumul din Sibiu a reuşit această performanţă, în anul 2000, de a da un primar din rândul etniei lor. Acest lucru le-a ridicat foarte mult moralul, după dezamăgirea plecării saşilor, dar etnia şi-a revenit foarte repede, atât din punct de vedere al organizării politice, dar şi din punct de vedere al bisericii evanghelice, care şi ea a avut un rol în canalizarea energiilor în direcţia bună.
Oricum, noi nu ne confruntăm cu alte probleme, mai mari sau mai mici decât celelalte etnii din oraşul acesta. Eu cred că România poate fi dată ca un exemlu pozitiv în ceea ce priveşte politica minorităţilor. Nu ştiu dacă un alt stat are o politică a minorităţilor atât de corectă cum o are România. Niciodată nu am simţit că fac parte dintr-o minoritate; de-a lungul vieţii n-am simţit că am drepturi mai puţine decât ceilalţi.
- Sunteţi economist, cât de mult vă plac banii?
Nu-mi plac în mod deosebit banii, normal că mi-ar plăcea să am foarte mulţi bani şi să pot să cheltui, dar mă descurc şi cu cei pe care îi am. Să ştiţi că sunt o persoană care trăieşte exclusiv din salariu şi sunt mulţumită cu ceea ce am. Sunt un om absolut normal.
- Cum arată o zi din viaţa dumneavoastră?
Mă trezesc în fiecare zi la şase şi un sfert.
- Vă treziţi cu ceas?
Nu, nu am nevoie de ceas. Mă trezesc automat la şase şi un sfert, în jurul orei 8 sunt la serviciu şi primul lucru încep să semnez mape, pentru că ştiu că este nevoie, mai ales pentru Direcţia economică. Urmează programul care este atât de concentrat încât nu cred că este un sfert de oră în care să poţi să stai. Zilele sunt foarte pline, iar seara când ajungi acasă, de multe ori nu se termină programul de lucru, căci muncesc şi acasă la unele proiecte.

"Sunt o mamă pentru care prioritatea sunt copiii"

- Ce faceţi în week-end-uri, ce faceţi atunci când aveţi timp liber?
Aştept week-end-ul pentru că este perioada în care pot să stau acasă liniştită şi să mă dedic persoanei mele, să citesc, să mă simt bine, să nu fiu deranjată, să mă întâlnesc cu familia mea. Week-end-urile sunt dedicate familiei, prânzesc împreună cu copiii meu. Sunt doar a casei şi a familiei. Se întâmplă însă uneori ca şi sâmbăta să am program, forumul are de multe ori sâmbăta şedinţe, conferinţe, sau apar alte activităţi.
- Spuneţi-ne ceva despre copiii dumneavoastră?
(i se înmoaie vocea şi i se încălzeşte privirea...) Am doi băieţi, unul se apropie de 24 de ani, celălalt are 31 de ani... Sunt o mamă pentru care care, într-adevăr, prioritatea sunt copiii. Consider că asta este ceea ce rămâne. Aud de multe ori expresia "o femeie de succes"... am alte viziuni asupra succesului în viaţă. Mă gândesc de multe ori la o femeie care a cresc trei, patru copii, care a fost casnică, dar succesul ei este faptul că a crescut acei copii, care au ajuns oameni de omenie, oameni la locul lor, civilizaţi, educaţi, aş defini-o ca o femeie de succes.
- Ce pasiuni aveţi?
Cititul. În ficere seară citesc puţin.
- Ce citiţi?
De toate. Ultima carte pe care am citit-o, am primit-o de la cadou de ziua mea de la domnul viceprimar Popa, "O femeie la putere", despre Hillary Clinton, o carte care mi-a plăcut mult.
- Sunteţi o femeie foarte elegantă şi frumoasă, cât de mult timp petreceţi în saloane de înfrumuseţare?
Nu mă duc la niciun salon, nu mă duc la cosmetică, nu mă duc la aerobic, la gimnastică... Ba da, mă duc, o dată la două luni, la coafor. Deci nu dedic foarte mult timp pentru acest lucru, dar cred că sunt nişte lucruri elementare pe care le deprinzi de mic, sunt noţiuni de curăţenie, de igienă, de bun gust, care dacă ţi se formează în familie, nu ai nevoie de mult timp.
- Care este cel mai frumos loc pe care l-aţi văzut în călătoriile dumneavoastră?
Cel mai mult mi-a plăcut în Portugalia. Am avut şansa de a petrece 10 zile în Lisabona şi mi-a plăcut foarte mult oraşul acesta. Era înainte de anul 2000, când oraşul nostru era plictisitor şi nu aveai ce face. În Lisabona, viaţa oraşului începea la ora 18.00, în jurul statuilor era plin de tineri, muzică, veselie, dura până pe la 1-2 noaptea, dimineaţa la 5 veneau cei de la salubritate şi făceau curat şi la 7 jumătate, când funcţionarii mergeau la birouri, era lună. Atunci nici nu visam să fie la noi, în Sibiu, aşa. Între timp şi noi avem un astfel de Sibiu.

"Important este să ştii că ai prieteni"

- Unde o să mergeţi în concediu, ce planuri aveţi?
Eu sunt o persoană care nu-şi face planuri de concediu, ia lucrurile aşa cum vin. Şi anul trecut mi-am făcut un plan şi s-a ivit altceva şi a fost bine. Nici anul acesta nu mi-am făcut un plan. Sunt spontană.
- Mai aveţi timp să gătiţi?
Da, gătesc, dar nu mâncăruri foarte laborioase pentru că nu am timp. Fac un grătar, un sote din legume...lucruri de genul acesta gătesc în cursul săptămânii, iar în weekend, când avem invitaţi copiii la masă, vine şi mă ajută şi mama, merge mai uşor, pentru că ea face ce este mai greu...
- Cum v-aţi caracteriza?
Sunt o persoană optimistă, sufletistă... îmi place să socializez, să vorbesc cu oamenii. Cu siguranţă nu sunt o persoană introvertită.
- În ce credeţi?
Sunt creştină, cred în valorile creştine.
- Cum petreceţi de 8 martie?
Pentru mine, sărbătorile religioase, Crăciunul, Paştele, Rusaliile, sunt ale familiei. 8 Martie este al colegelor şi al prietenelor. O dată îl sărbătoresc cu colegii din Primărie, iar cu cercul meu de prietene, zilele acestea, pentru că nu s-a putut chiar în ziua de 8 Martie. Din fericire, am nişte prietene foarte înţelegătoare, pentru că noi, înainte ne întâlneam lunar, ne vizitam, iar acum toate acestea au căzut. Ele au acceptat ideea să ne întâlnim o dată la trei luni, mai vorbim la telefon, întotdeauna convorbiri scurte, dar important este să ştii că ai prietene..