logo
2018 - MAREA UNIRE şi Tribunismul (XXII):
Marius HALMAGHI
2518 vizualizari
2018 - MAREA UNIRE şi Tribunismul (XXII):
I-au înşelat pe Români cu Unirea – vom rămânea numai cu ura între fraţi şi cu mustrarea cugetului – Românul ţine minte ...!

În fruntea românilor, la marea adunare naţională de la Blaj, în 3-5 mai 1848, era Andrei Şaguna, alături de episcopul unit Lemény. Discursul lui Simion Bărnuţiu nu a ocolit modul în care românii au fost dezbinaţi religios timp de secole: «Uniunea celor trei naţiuni numai pe nobilii cei mai de frunte ai Românilor îi atrăsese în complot, iar cealaltă nobilime română era legată de naţiunea şi biserica română cum este astăzi. Deci, după intrarea reformei în Ardeal, Ungurii lucrară mult până ce traseră pe Români într‘o uniune religioasă cu dânşii, de ţinură cu Uniţii, mai bine de o sută de ani, iar cu Reformaţii sau Calvinii aproape două sute de ani. Mult avură să sufere Românii dela Unguri pe acel timp şi mulţi români de frunte se lepădară atunci de legea şi limba părintească şi se făcură Uniţi, Calvini şi Unguri. (...) Pe aceste timpuri, Ungurii trimiteau pe la Români la o nouă unire, făgăduindu-le toate drepturile privilegiate şi bunătăţile bisericii catolice, dacă vor părăsi (...)  ortodoxia bisericii răsăritene şi vor îmbrăţişa catolicismul bisericii apusene. Românii, ca să scape de batjocurile cele multe, se plecară de primiră această uniune cu Ungurii – zic într‘adins cu Ungurii, nu cu Roma, pentrucă nici credinţa catolică nici uşurarea Românilor nu era scopul Ungurilor, ci cu toate erau numai nişte împrejurări favorabile de care ungurii se bucurau şi se foloseau, ca şi de împrejurarea domnirii austriace, ca să-i poată atrage pe Români în partea lor. Că nici nu-i durea de sufletele Românilor, nici nu le dorea fericirea, ci le păsa numai de faptul că protopopii Românilor purtau pe umeri pe intendentul superior calvinesc, şi nu pe Episcopul dela Alba Iulia, sau pe rectorul Iezuiţilor din Cluj; de aceea zisei că Ungurii au făcut această uniune numai pentru binele lor, nu în folosul Românilor. şi cu această declaraţiune asigur pe toţi slujitorii bisericii noastre, odată pentru totdeauna, să nu se teamă că voiu cumva să mă ating de natura dogmatică a uniunii, căci eu o privesc numai din punct de vedere politic, ca un raport profan între Unguri şi Români; (...). Sub înalta protecţiune a acestui Strigoniu iezuiţii fabricau diplome false: scoteau crisoave dela Curte şi bule dela Roma sub titlul de Episcopat al Făgăraşului pentru o nouă subjugare a bisericii române. Numai simplitatea preoţilor Români a apărat, de n‘a apus cu totul, demnitatea Mitropoliei Românilor. Ei nu poftiră întru nimic la nişte asemenea bule şi crisoave, ci toate bisericile române continuară, şi după această uniune, ca şi înainte de ea, a da ascultare în tot Arhiepiscopului lor ca şi mai înainte. Ce folos putea să aibă Roma, desbrăcând de demnitatea arhiepiscopească pe Arhiereul Românilor, care acum îi întărise legăturile cele naturale şi cu legătura religioasă, dacă nu lucra Strigoniul Unguresc la umilirea bisericii româneşti? Eu cred că aceasta nu o făcea nici curtea împărătească, nici Roma; Strigoniul conducea toate lucrurile uniunii la Curte şi la Roma şi, fără influenţa şi voia lui, nu se făcea nimic în lucrurile bisericii române, cum nu se face nici astăzi. Să zicem însă, fiindcă “Românul ține minte facerea de bine și nedreptatea” - “beneficii et injuriae memor esse solet” – să zicem cum că, din fântâna uniunei acestei, au curs nişte mijloace materiale pentru Români, cu care nu puţin s‘au ajutat, fiind cu totul despuiaţi de averile bisericeşti cât timp fuseseră sub principii calvini; să zicem că din uniune a ieşit privilegiul preoţilor români de a nu sta la judecată pentru persoanele lor, decât numai înaintea Sinoadelor bisericii române; să zicem, că uniunea a născut şi şcoalele Blajului, din cari au răsărit o mulţime de lumini între Români; să zicem, că uniunea a dat ocaziune unor Români, de ne-au adus aminte începutul şi origina sângelui nostru din Roma şi au semănat din nou virtuţile străbune în pământul Daciei; să zicem, în fine că uniunea i-a înviat pe Români din leşinare, uniunea i-a deşteptat din somn şi le-a insuflat spirit de viaţă, ca să lucreze la îndreptarea soartei noastre dela Inocenţiu până în ziua de astăzi; - să nu uităm însă a pune în cumpănă şi rănile înfipte naţiunii noastre prin uniune, dacă voim a cunoaşte raporturile cu Ungurii şi în această privinţă.

Îndată la începutul uniunii vedem în Sinoadele noastre pe pater-rectorul Iezuiţilor, prezidând în locul intendentului superior reformat şi pe alt Iezuit, îl vedem neîncetat în coastele episcopului nostru priveghindu-l, ca pe un făcător de rele. (...) Îndată după unire, episcopul catolic din Alba-Iulia încalecă peste Arhiepiscopul nostru şi-l face Vicar; îl înfruntă, îl dojeneşte, îl inspectează, până ce-l scoate abia bula papei din 1721, ab omni admonitione, correptione, visitatione acelui episcop din Alba Iulia; iar arhiepiescopul din Strigoniu îl desbracă de demnitatea arhiepiscopească şi-l face sufragant, şi biserica noastră o bagă în jug nou unguresc. Cu această nouă servitute se introduce în clerul român un servilism nou împreunat cu o îngâmfare mizerabilă mai ales faţă de cei neuniţi, cari n‘aveau privilegiul uniţilor. Acest spirit necurat locueşte în Mânăstirea din Blaj sub călugări; face advocat de Iezuiţi şi pe un Petru Aron; dă de ajuns de lucru episcopului Inocenţiu şi inimoşilor protopopi de atunci. Murind călugării, acest spirit rămâne moştenire Capitulului ce urmează în funcţiunile călugărilor; şi de aici se strecoară în cler. Episcopii, Capitului, Protopopii şi Vicarii lucrau pe întrecute spre cea mai profundă durere a clerului şi a toată naţiunea, ca biserica română să nu mai scape niciodată de sub această subtutelă ruşinoasă. Fii nefericiţi! Cine vă va apăra, dacă părinţii voştrii dau mâna cu străinii în contra voastră? Ce ar zice episcopul Inocenţiu, când ar vedea că acum Iezuitismul n‘are numai un advocat în biserica lui cea şerbită şi sfâşiată de Iezuiţi? Ce a păcătuit biserica noastră – întrebăm şi noi cu episcopul Inocenţiu -, dacă cumva n‘a păcătuit unindu-se, - de se pedepseşte cu infamia dezertorului? Cu Uniunea deodată a intrat o ură între Români, care a ţinut mai bine de 80 de ani. Iertaţi-mă, fraţilor să trec cu vederea furiile iadului, cari au sfâşiat pe Români în aceste timpuri nefericite; nu cereţi ca să descriu cum se certau fiii cu părinţii; cum se băteau fraţi cu fraţi fără să ştie pentru ce; cu se afuriseau preoţii noştri unii pe alţii; cum lucrau mai marii ungureşti şi mai ales episcopii lor înaintea Curţii ca, cu silnicie să-i facă uniţi pe Români; cum întărâtau pe episcopii uniţi şi pe călugări ca să facă prozeliţi din Români. şi aceştia nu vedeau că sunt numai unelte cu cari se folosea invidia ungurească ca să tulbure pacea între fraţi! Cine ar putea spune suferinţele Românilor în acele turburări? Cei neuniţi n‘aveau nici preoţi, nici episcop, până ce căzură sub jugul Sârbesc; nu-i apăra nicio lege în ţară; şi pe deputaţii pe cari îi trimiteau la Curtea împărătească, duşmanii lor mijloaceau de-i puneau la închisoare. Atât erau de mari relele pe cari le suferea naţiunea Română în urma Uniunii, încât, pe la anul 1735, (...) Protopopul unit Nicoară Beianul amar se plânge către Episcopul Inocenţiu cu aceste cuvinte: “tare mă tem că nu vom avea alt folos din unirea aceasta, pe care am făcut-o; ci vom rămânea numai cu ura între fraţi şi cu mustrarea cugetului”. Nu mult după aceasta, alt Protopop predica în biserică, că “i-au înşelat pe Români cu Unirea”; acum însă era târziu, pentrucă acum ura era înrădăcinată între fraţi, şi duşmanii Românilor, cari nu dorm niciodată, priveghiau ca să nu se stingă vreodată din mijlocul lor acest foc infernal.» Episcopul unit Lemeni a votat unirea Transilvaniei cu Ungaria (29 mai 1848); generalul austriac Anton Puchner l-a suspendat din funcţie (9 noeimbrie 1848) iar guvernatorul Ludwig von Wohlgemuth l-a obligat să demisioneze din scaunul episcopal de la Blaj. (va urma) 



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia