logo
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XLIII): Unicul scop al mileniului ungurilor
2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XLIII): Unicul scop al mileniului ungurilor

Maghiarii, cu politica lor provocatoare, au slăbit şi slăbesc din ce în ce mai mult Ungaria!

Importanţa marii sărbători a Ungariei din 1896, o aflăm din lucrarea „Ungurii”, autor Paul Lendvai: «La cumpăna dintre anii 1895/1896, la miezul nopţii, au sunat clopotele bisericilor din întreaga Ungarie,... anunţa în Budapesta că pentru ţară a început prima zi a celui de-al doilea mileniu al istoriei maghiare ... De cincisprezece ani, dacă nu de mai demult, guvern şi opoziţie, istorici şi artişti, arhitecţi şi oameni de afaceri se pregăteau pentru sărbătoarea „mileniului”. Totodată era extrem de contestat chiar prilejul, anume data descălecatului. Istoricii consultaţi în 1882 de către Trefort, ministrul învăţămîntului, nu s-au putut pune de acord decît asupra faptului că descălecatul pare a se fi încheiat asupra anului 895; dar, deja în 1893, guvernul, (...) „a amînat” definitiv pe 896 anul descălecatului ... 1896 a devenit anul jubileului şi 896 data oficială a traversării Carpaţilor. În ultima clipă, specialistul în politică economică Gábor Baross, ... a reuşit să zădărnicească ideea unei expoziţii universale propuse de un magnat cam megaloman şi să facă în aşa fel ca himera unui program de festivităţi pe un întreg an să fie înlocuită printr-o expoziţie naţională şi prin realizarea unor construcţii publice. În general, acest an aniversar a stat sub semnul unei efervescenţe a conştiinţei de sine a naţiunii, al unei fortificări în stil mare a ideii de stat ungar faţă de Viena, dar şi faţă de naţionalităţile tot mai turbulente. Drept cea mai importantă operă de artă a fost declarat monumentul mileniului, monument a cărui construcţie în Piaţa Eroului a fost începută, ce-i drept, în anul jubiliar, dar terminată abia în 1929 (...) La deschiderea expoziţiei naţionale la 2 mai a fost gata primul metrou din Europa, galeria artelor frumoase şi ultima parte a străzii de centură din Pesta. (...) În cursul anului 1896 au fost date în folosinţă publică celebrele „Porţi de Fier” de pe Dunărea inferioară, cîte un pod peste Dunăre la Budapesta şi Bratislava, precum şi palatul curţii supreme de justiţie, (...) S-au ţinut numeroase congrese internaţionale şi conferinţe, printre altele s-au întrunit stomatologii, stenografii, geologii, istoricii artei, croitorii, precum şi un congres al presei, unul al mineritului şi unul al păcii. (...) Expoziţia naţională a fost deschisă oficial ... de către Franz Iosif şi Elisabeta. (...) În apropierea pavilionului de istorie se aflau şi colibe acoperite cu paie şi imitaţii de curţi ţărăneşti. În faţa uneia dintre case stătea băţos un tînăr ţăran. Franz Iosif arătă spre casă: „Dumneata locuieşti aici?” – Slavă Domnului, Majestate, numai cît ţine Mileniul”, spuse ţăranul, „apoi pot în sfîrşit să merg acasă...”.»

Pe fondul luptei pentru conducerea Tribunei, în paginile ziarului articolele despre marea sărbătoare a Ungariei erau prezente în fiecare număr. În Tribuna nr. 57 din 12/24 martie 1896, în articolul „De Milleniu” se scria: « ... Ungurii ce fac ei? Zic, că vor să serbeze aniversarea de o mie de ani a venirii lor, din necunoscute pribegiri, pe pământul, ce azi îl ocupă. Nu e nici-decum sigur anul ... Aceasta nu importă, căci de fapt ei nu vor să facă o constatare istorică, ci una politică. Unicul scop al mileniului e a dovedi înaintea lumii, că în Ungaria un singur popor de valoare există: cel maghiar, o singură cultură, vezi bine europenească, cea maghiară, şi astfel a legitima hegemonia elementului maghiar asupra celorlalte popoare. Eată de ce li-e bună serbarea! Noi n’avem, nici un motiv de a serba, căci n’au avut străbunii noştri motiv de a se bucura când înainte cu o mie de ani au dat faţă cu străbunii exclusiv stăpânitorilor de astăzi; n’avem deci ce aniversa, - şi încă cu bucurie. Cine ştie, cine ar putea contesta, că nu ar fi fost pentru noi mai bine, dacă istoria nu s’ar fi desvoltat aşa cum s’a desvoltat. Avem însă multe motive de a nu serba, şi mai multe de a ne manifesta în faţa serbării ce se plănueşte. Nu pentru a le strica sărbătoarea, căci aceasta nu e în firea noastră, ci pentru a contrabalansa pondul acela politic, ce’i se dă serbării milenare. N’avem absolut nimic în contra, dacă Ungurii serbează şi glorifică faptul, că au trăit ca popor o mie de ani. Dar avem foarte mult în contra, dacă serbarea se face cum se face, pe cheltuiala şi a noastră a celor ce nu putem serba, şi în centrul chiar al intereselor noastre politice.» Din Tribuna nr. 69 (20 Martie/ 10 aprilie) apărea articolul „Saşii şi mileniul”: «În articolul de Paşti al moderatului „Siebenbűrgisch-Deutsches Tageblatt” cetim următoarele: „Cine priveşte astăzi cu bunăvoinţă în vieaţa patriei noastre nu poate ascunde, că în aceasta sunt multe semne de moarte, apunere şi distrugere. Eată înainte-ne mileniul. După drept, ar trebui ca această serbare să aducă aminte tuturor popoarelor din Ungaria, căror puteri morale are să mulţumească ţeara existenţa sa de o mie de ani, şi să-i atragă gândurile asupra întrebării, cari sunt basele existenţei sale şi cari pot fi şi pentru viitor? Dar serbării i-se dă înţeles invers: din cuvintele pline de ură reese tot mai mult cugetul lor, exprimat odinioară de aristocraţia maghiară din evul mediu: gintea maghiară este stăpânitoarea ţării pe baza dreptului de cucerire, ea este stăpânitoare şi astăzi şi ce voeşte să existe aci trebue să atîrne dela graţia acestei ginte. Ca-şi-când din aceste vederi şi din aceste raporturi s’ar pute naşte altceva decât perzare, discordie şi nefericire pentru o ţeară în care se grăiesc mai multe limbi!” Astfel vorbesc acum chiar şi Saşii moderaţi, începând a deveni cuminţi! Cine iubilează deci, cine?».

În Tribuna nr. 87 (19 aprilie/1 mai) apărea „Protestul Românilor, Serbilor şi Slovacilor contra serbărilor millenare” asumat de Comitetul executiv al congresului naţionalităţilor. Din Tribuna nr. 100 (7/19 maiu) se preciza: „Maghiarii slăbesc Ungaria” «Când cineva serbează, cei din giurul seu, de obiceiu, se bucură; sau, dacă nu se bucură, cel puţin nu se întristează, nu se revoltă şi nu caută se’i strice. (...) Ei petrec; ei îşi serbează aniversarea lor de o miie de ani. Dar’ în giur de ei ce se întâmplă? Se bucură vecinii? Petrec şi ei? ... Nu! Din contră, ei manifestează contra Maghiarilor, ei îşi dau pe faţă adânca lor nemulţumire, ura lor împotrivă-le. De giur-împregiur Maghiarii sunt încongiuraţi de popoare care îi dispreţuiesc. Îi dispreţuiesc Românii, îui dispreţuiesc Serbii, îi dispreţuiesc Slovacii, Croaţii, Cehii, Germanii, - îi dispreţueşte toată lumea. Acesta e fapt. (...) Înlăuntrul Ungariei toate popoarele şi-au spus cuvântul lor într’un fel sau altul şi acest cuvânt a fost ca o sentenţă contra Maghiarilor şi politicei lor. (...) Maghiarii, cu politica lor provocatoare, au slăbit şi slăbesc din ce în ce mai mult Ungaria. Eată situaţia, eată adevărul! Şi pentru noi constatarea acestei situaţii şi acestui adevăr e de cea mai mare însemnătate. E bine să se ştie odată: care sunt popoarele cuminţi, elementele de ordine în această parte a Europei, după cum earăşi e bine să se ştie cine sunt acei, cari prin atitudinea lor constituesc un pericol pentru existenţa pacinică a acestor popoare şi deci un atentat la pacinica lor convieţuire, - la pacea generală.»(va urma)

Marius HALMAGHI





comentarii
1 comentarii

auzi obraznicie, cica 1000 de ani ! pai atunci sa sarbatorim si noi 2000-3000 de ani, sa le dam cu flit !!
22.10.2018 13:24
Din aceeasi categorie
sevis

tdc sibiu

traistuta culturala

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
brukenthal
Licitatie publica

accentmedia