Căpitanul Gazului Metan, Cristi Todea, nici nu mai ştie la câte cantonamente a participat, în cei 17 ani de când a ajuns în fotbalul mare, la seniori. Todea vorbeşte, într-un interviu acordat săptămânalului Tribuna Sporturilor, despre parcursul oscilant al echipei, în primele 19 etape. El este convins că Gazul Metan va sălta în clasament, în primăvară. Totodată, Cristi Todea - cel care va fi "secundul" interimarului Dan Matei, după plecarea lui Pustai la Pandurii - susţine că este interesat de o carieră de antrenor în momentul în care se va retrage.
Cristi Todea, căpitanul şi, mai nou, "secundul" interimarului Dan Matei, după plecarea lui Pustai la Tg. Jiu, aşteaptă cu interes cantonamentul din Antalya, în care se va pleca la finele acestei săptămâni. Originar din Arad, jucătorul susţine că le-a pierdut numărul cantonamentelor la care a participat, din momentul în care a făcut pasul spre seniorat, cu 17 ani în urmă. Totodată, Todea vorbeşte despre parcursul oscilant al echipei în primele 19 etape şi speră ca returul, de fapt cele 15 etape care au mai rămas de disputat, să fie mult mai bune pentru Gaz Metan. Fotbalistul mai afirmă că, în cazul în care nu ar fi ajuns... fotbalist, i-ar fi plăcut să se facă medic veterinar, iar după ce pune ghetele-n cui ar vrea să devină antrenor.
- Cristi, mai ţii minte la câte cantonamente ai participat de când te-ai apucat de fotbal?
- Nici nu mai ştiu, însă au fost foarte multe. Am debutat la 18 ani în fotbalul mare, aşa că s-au strâns aproape 17 ani de când joc la profesionişti. În majoritatea anilor au fost câte două stagii de pregătire, exceptând perioada în care am jucat în Italia, unde mergeam în cantonament doar vara, pentru că se juca şi iarna, nu exista pauza dintre tur şi retur, cum e la noi. Oricum, stagiile de pregătire făcute cu echipa din Mediaş au fost printre cele mai grele. Sunt sigur că la fel va fi şi cel din Antalya. Avem nevoie de o pregătire ca la carte, pentru că ne aşteaptă un retur extrem de încărcat, în care avem obligaţia să demonstrăm că merită să fim mult mai sus în clasament decât locul 12 pe care-l ocupăm în prezent.
- Locul 12, după 19 etape. Cum a fost turul, plus cele două etape din retur, jucate în decembrie, în cazul vostru, al Gazului Metan?
- Am avut un parcurs oscilant. Am jucat foarte bine cu echipele cotate mai bine decât noi şi slab cu cele de nivelul nostru sau chiar mai slab cotate. Am fost egalii Stelei, ai lui Dinamo sau ai CFR-ului, la Mediaş, am învins Vasluiul acasă, însă am pierdut puncte foarte importante cu Chiajna sau cu echipa din Iaşi. Din păcate, nu am avut constanţă în rezultate, nu am reuşit să legăm două sau 3 victorii.
- Cum crezi că va arăta Gazul Metan în partea a doua a campionatului?
- Va fi un retur foarte greu, având în vedere că suntem la 3 puncte de primul loc retrogradabil. Sunt însă convins că vom începe bine mini-returul şi vom urca în clasament. Sper că vom avea un parcurs bun, pentru a nu mai depinde de ultimele jocuri. Nu vrem să stăm cu frica-n sân în ultimele etape şi să ne rugăm ca, în alte meciuri, să se înregistreze rezultate care să ne avantajeze pe noi. Sunt singur că nu vor fi probleme cu retrogradarea, pentru că, la Mediaş, va renaşte o nouă echipă. Am rămas un nucleu de bază care va ajuta ca echipa să arate altfel în a doua parte a sezonului.
- Care e secretul longevităţii tale?
- Nu este niciun secret. Pe mine m-a ajutat fizicul de mic, am pornit de atunci cu o pregătire sănătoasă, de la juniori, la Arad. Am tratat fotbalul cu respect şi seriozitate, nu mi-am bătut joc. Am 17 ani de carieră în spate numai la seniori. Asta e dovada că, zic eu, mi-am făcut datoria cu brio până acum. Să ştiţi că, în Italia, spre exemplu, după o carieră la profesionişti la fel de mare, cum este a mea, fotbaliştii beneficiază de pensie. Ar fi fost bine dacă s-ar fi întâmplat la fel şi la noi, în România, pentru că şi aici jucătorii fac multe sacrificii de-a lungul carierei. Alţii au norocul ca toate eforturile să le fie răsplătite la finalul carierei. Din păcate, doar în străinătate se poate aşa ceva, în vreme ce, la noi, nici nu se pune problema de aşa ceva. Însă, cine ştie, poate se va reglementa situaţia şi în România din acest punct de vedere. În străinătate, faptul că, după o carieră de durată, primesc o pensie frumuşică, este o motivaţie pentru jucători. Este vorba despre răsplata atâtor sacrificii făcute de-a lungul carierei.
- În lumea fotbalului ţi se spune “Dulăul”. De unde te-ai ales cu această poreclă?
- (se amuză) Din perioada în care jucam la Arad mi se trage. A fost o vreme în care am luat multe cartonaşe galbene şi roşii. Se întâmpla pe timpul în care am făcut pasul de la juniori la prima echipă de la UTA, iar în acel sezon cred că am adunat vreo 12-13 cartonaşe.
- În cazul în care nu ai fi jucat fotbal, ce ţi-ar fi plăcut să ajungi?
- Mie îmi plac foarte mult animalele, aşa că, în tinereţe, visam să mă fac medic veterinar. Chiar am urmat în Arad un liceu de profil, dar cred că, în cazul în care aş fi practicat această meserie, mi-ar fi fost mult mai greu decât în fotbal. În cele din urmă am ales fotbalul, care mi-a plăcut cel mai mult. În copilărie am practicat un an haltere, iar la Braşov, la un concurs, chiar am primit diploma de cel mai tehnic concurent. Am cochetat şi cu atletismul, iar înainte de Revoluţie am câştigat Cupa Congresului. Au fost alte vremuri. Chiar şi în zilele noastre le mai povestesc celor tineri de pe lângă noi, sau străinilor, cum era în România, în acea perioadă.
- Ce o să faci după ce pui ghetele-n cui?
- Mi-ar place să rămân tot în fotbal. Vreau să mă înscriu la Şcoala de Antrenori. De la fiecare tehnician cu care am lucrat, am încercat să "fur" cât mai multă meserie. Îmi doresc să pornesc într-o carieră de antrenor. Îmi place să urmăresc tot timpul jucători tineri, să descopăr talente.
