De data asta voi începe cu o veste rea: s-a prăpădit profesorul Alexandru Stoian, Puiu, pentru noi, prietenii lui vechi. Avea fler, umor, cultul prieteniei. A fost mulţi ani metodist la fostul Consiliu Judeţean pentru Educaţie Fizică şi Sport, cu responsabilităţi pentru activitatea fotbalistică din Sibiu şi împrejurimi, pe vremea când aşa ceva exista. Jucase fotbal în prima tinereţe, aşa că nu era novice, fapt pentru care, la un moment dat, tovarăşii noştri de partid l-au pus preşedinte la FC Şoimii. Ghinionul lui a fost că tocmai atunci (1973-74), în ideea promovării echipei în prima divizie, poetul Adrian Păunescu ni l-a adus pe "salvatore de la patria", amicul său Titi Teaşcă, o paiaţă, care pe unde a trecut a făcut zarvă. Echipa sibiană nu era rea, la vremea aceea, compusă din jucători gen Negru, Oprea, Mihăilă, Fanea Lazăr, Schwartz, Ţurlea, David, Enescu. Puiu n-a reuşit nici cum să se înţeleagă cu "Piticu" regăţean, la un moment dat - a fost de pomină - "nea Titi" a chemat nişte drujbari să taie porţile, pentru că Puiu Stoian lăsase juniorii să alerge pe gazonul stadionului din Sub Arini.
Am fost prieten cu Puiu Stoian şi-mi pare rău că a plecat dintre noi prea repede.
Să-i fie ţărâna uşoară!
* Dar, vorba românului, morţii cu morţii, vii cu necazurile. Cine se mai poate necăji. Am un prieten care e tot supărat: când plouă, când e soare prea puternic, când sapă ăia de la Apă-Canal, când forează ăia de la E-On Gaz, când vede case ce stau să se prăbuşească, când vede că se scumpeşte berea. De fotbal nu mai vorbesc, pentru că e în stare să-i strice proteza lui Piţurcă pentru că nu-l titularizează pe Raul Rusescu şi nu-i dă o şansă (ultima) lui Adrian Mutu să joace. Eu, dimpotrivă, sunt vesel când plouă pentru recoltele de anul viitor, mă bucur de soare, îmi place să-i văd pe meşterii care fac şanţuri şi sparg ţevi (să mă bărbieresc dimineaţa cu Coca-Cola!), iar de când au scumpit ăştia berea, nu mă mai doare fierea, iar ficatul parcă mi s-a micşorat. Noi, puţini, dar mai suntem, români verzi, credem, în norocul nostru şi nu ne temem nici de cei care ne bat. Nu s-au speriat ai noştri de turci, pe vremuri, n-o să facem pe noi acum, după ce am învăţat câte ceva din greşeli. Steaua nu se va califica în "primăvara europeană" despre care tot bat ăştia în piuă, dar nici nu s-a făcut de râsul proştilor care-l tot ceartă pe Reghe, iar cu puţin noroc, venea din Elveţia cu trei puncte barosane. De la Chelsea şi de la Schalke nu mă aştept la cadouri, englezii şi nemţii fiind zgârciţi din naştere.
Cu Pandurii lui Pustai e o altă poveste, pe care mă tem să v-o spun, pentru că nu-i ştiu finalul, dar, oricum, noi nu ne temem nici de cei care ne bat.