În urmă cu 30 de ani şi mai bine, când Sibiul nu avea echipă în prima divizie, un meci amical cu FC Argeş Piteşti pe terenul din Sub Arini era un eveniment care atrăgea mulţime de chibiţi, de la mucoşi din ciclul primar, la pensionari uitaţi de Dumnezeu, toţi bulucindu-se să-i vadă pe alde Ariciu, Cârstea, Radu II, Mihai Zamfir, Moiceanu, dar mai ales pe Dobrin, în carne şi oase, aflat în culmea gloriei. Meciul, ca orice amical, a fost plăcut, Şoimii noştri fiind nişte parteneri liniştiţi, care l-au lăsat pe Dobrin să-i încânte pe spectatori. După joc, am intrat în vestiarul oaspeţilor. Toţi piteştenii erau la baie, mai puţin Dobrin: îşi dăduse jos tricoul leoarcă, se descălţase şi, din sacoşă, a scos o sticlă cu vin, din care a sorbit cu poftă. Printre înghiţituri, a răspuns la întrebările mele de novice cronicar sportiv. Între altele, a recunoscut că a învăţat tot ce ştie, nu de la antrenori, ci jucând fotbal desculţ, pe maidan.
... Mi-am amintit de vorbele lui citind într-o gazetă cu poze că fotbaliştii de astăzi joacă numai cu ghete "de firmă", făcute la comandă, "personalizate". Cică, la echipa naţională "e parada modei în materie de astfel de încălţări", de la Adidas F50, Nike Maestri, Mizuno, de 300 euro perechea, la Nike Tempo de 350 euro şi Nike Mercurial de 400 euro (cu care se încalţă Bănel Nicoliţă şi Cristi Tănase, fiindcă au aflat că sunt ghetele cu care dă goluri Cristiano Ronaldo!) Culmea e că, pe vremea când toţi fotbaliştii avea ghete negre de serie, făcute la Guban ori la Clujana, meciurile erau spectaculoase şi aveam individualităţi. Acum, numai ghetele sunt de ei: aleargă împiedicat, nu mai ştiu o fentă, un dribling, luftează în propriul careu, ratează din careul advers, se sufocă după 45 de minute şi acuză oboseală după cantonamente. Dacă n-ai har, degeaba ai ghete.