I-aţi văzut pe jurnaliştii noştri"de investigaţii" căutându-i, acum, după 25 de ani, pe foştii torţionari, gardieni şi directori de puşcării de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej? Aţi văzut cu ce fosile ni se înfăţişează şi se laudă că i-au adus în faţa justiţiei? Credeţi că sunt singuri pe lumea asta? Nişte reporteri de la Paris Match au scormonit şi mai adânc, găsind un boşorog de 91 de ani, care, în 10 iunie 1944, a participat la masacrarea populaţiei (642 de bărbaţi, femei şi copii) localităţii Gradour-sur-Glane. Au scormonit până au dat de el şi-au scris un reportaj pe cinci pagini de revistă.
 ...Georges Rene Boos s-a născut la 25 august 1923 într-o comună din Alsacia, lucrând la ferma părintească. După ce nemţii au învins Franţa, anexând Alsacia şi Lorena, toţi locuitorii acestor regiuni s-au declarat sau au fost obligaţi să se declare germani, aşa că Georges a devenit Georg cu acte în regulă. În aprilie 1941 s-a înrolat în Waffen SS, a urmat un curs de infirmieri, fiind integrat în divizia blindată "Das Reich", ajungând pe Frontul de Est, unde a luptat până la începutul anului 1944, când unitatea lui s-a aflat lângă Bordeaux, ajungând la gradul de sergent, comandant de grupă.
 Se pare că nemţii au efectuat un raid de pedepsire a populaţiei pentru că membrii Rezistenţei franceze luaseră prizonier un ofiţer de-al lor şi se bănuia că în Gradour-sur-Glane ar avea ascunse arme şi muniţie. Cei din Waffen SS erau renumiţi pentru cruzimea lor, unităţile lor acţionând, în special, în spatele frontului, pentru pedepsirea partizanilor, teroriştilor, sabotorilor. Cert este că au ras localitatea, dând foc caselor şi bisericii în care-i adunaseră pe locuitori. La terminarea războiului, a fost făcut prizonier de aliaţi (spre "norocul" lui, fiindcă, de l-ar fi prins ruşii, nu avea scăpare). Închis de francezi, a fost judecat în 1953 într-un proces în care mai erau inculpaţi 7 germani şi 13 alsacieni. Iniţial a fost condamnat la moarte. Un an mai târziu, pedeapsa i-a fost comutată in închisoare pe viaţă. După încă un an, i s-a redus la 20 de ani de temniţă grea, pentru ca, în 1959, să fie eliberat, după doar 14 ani.
 Georges Rene Boos s-a disculpat tot timpul, motivând că, fiind cetăţean german, a fost obligat să se supună regimului şi ordinelor primite în armată, fiind un simplu executant, care trage ponoasele, nici unul dintre şefii lui, ofiţeri cu rang înalt, nefiind condamnat. Singurul fapt pe care l-a recunoscut a fost că le-a tras câte un glonţ în cap la şase sau şapte persoane care agonizau, pentru a nu se mai chinui!
 Un istoric american - ăştia întotdeuna sunt mai deştepţi! - a lansat ideea că Heinrich Bernhard Lammerding, comandantul diviziei "Das Reich" ar fi fost salvat de americani, pentru a nu fi judecat de francezi, în perspectiva ajutorului pe care l-ar fi putut oferi într-un eventual posibil conflict cu ruşii!
 Întrebarea mea firească este: de ce, dacă acest Boos a fost condamnat, a făcut puşcărie pentru faptele sale (deşi, fiind în armată, pe timp de război, nici n-avea de ales) mai este readus în actualitate?
Oricum, pentru cei care nu vor să uite ororile războiului, Gradour-sur-Glane a fost lăsat aşa în ruină, ca în 1944, un alt sat fiind construit în apropiere...