Fierbe o parte publicului pe tema ministrului Oprea şi legalitatea de a avea ante, inter şi post-mergători, denumiţi, generic, „coloană oficială”. Sunt curios, de nu ar fi fost şi acel accident mortal la mijloc, dacă cineva ar fi fost interesat de faza asta. Dar a trebuit să intervină o moarte, ca să zic aşa, pentru ca să devină toţi experţi în coloane oficiale şi oportunitatea folosirii lor. Apropo, până înjuraţi/lăudaţi la Oprea acolo, am o întrebare idioată: gropile acelea erau sau nu semnalizate? Dacă da, de ce coloana a trecut pe acolo? Dacă nu, cine „nu”? În rest, amuzante exemplele cu premierii altor ţări europene,  care se dau cu bicicleta până la lucru şi înapoi.* În rest a fost vesel cum presa „centrală” a făcut, deontologic, ciocul mic la povestea asta, până a început să fiarbă feisbucul si bloggerimea, de nu a avut apoi încotro şi a trebuit să „bage. Nu că nu ar fi avut ciocul ăla mic şi la alte probleme şi ghiduşii de prin ţară. * Apropo, uite problemă de şcoală de şoferi de coloane oficiale: în ce direcţie trebuie să sară o ambulanţă de pe şosea, când trece ninonino? Se dau trei coloane oficiale: una de vicepremier, alta de şef de stat, alta de preşdinte de stat european. Care din ele are prioritate în intersecţie şi în ce ordine?* La fel s-a „băgat” şi cu Iliescu-Mineriada, de spunj aşa: dacă vrei să faci de cacao un eveniment important din istoria noastră, dă-l pe mâna ştiriştilor. Ăştia tot timpul sunt experţi în a descoperi că e „Incredibil” şi „şocant” că apa e udă, că soarele răsare de la Est ori că plouă de sus în jos, nu de jos în sus. Vorba lui Marian Munteanu, întrebat „live”, la Digi, dacă era prezent când a fost bătut de minerii lui Cosma: „N-am înţeles, ce m-aţi întrebat?”. Nu, fata, l-au bătut aşa, prin corespondenţă. Au făcut un flash mob prin centrul capitalei, I-au dat dislike cu bâtele şi block cu bocancii pentru că era hater la tot ce posta FSN-ul. * Nu, generaţie cu botu-n smartphone şi indicele de cultură generală bătând spre nul, „Fenomenul Piaţa Universităţii” nu a fost o hipstereală pe uliţă, ca uniţisalvămurile şi „salvazi javrele vagaboande” ori alte adunări pe stradă cu fulăraşe, tricouaşe, căciuliţe jamaicane, bărbi, coafuri rasta, pălării de cumnaţi, tricouri cu bolşevicul de Ernesto „Che” Guevara, selfieuri ori filmări din dronă, scandări cu un sfert de gură şi provocări la adresa jandarmilor, poate s-or răsti ei cumva ca să se arunce activistu' pe asfalt ca ăla faultatul la meciul de fotbal, ca să mimeze neconvingător „abuzul forţelor de ordine”. Trecem peste faptul că ăştia, acum, dacă îşi pun un rahat mobilizator în loc de poză de profil, sharuiesc o chestie de la Anonymus şi trag 2-3 flegme pe blog, gata, sunt mari protestatari şi facdăsistem. Noi, ăia de atunci, eram prezenţi fizic, în stradă, la Bucureşti cu zecile de mii, la Sibiu ceva mai puţintei, cam câteva sute spre o mie, zilnic. Eram „golanii” înjuraţi de penzionerii, maiştrii şi fruntaşii în muncă ce se închinau la „domnul Iliescu” că le-a dat salam şi paşapoarte, de leliţe proletare înnebunite nejustificat-sexual de farmecul premierului de atunci Petre Roman. Toţi speriaţi de „Căposu” (Corneliu Coposu de fapt) care îi aducea pe burghezi şi moşieri înapoi în ţară ca să ia pământurile şi fabricile înapoi şi  de „Răţoiu” (Ion Raţiu) care voia să dea Ardealul la unguri. Vitrina sediului FSN Sibiu avea cea mai completă colecţie de scuipaţi din oraş şi la fiecare miting ne întrebam dacă duba aia de „Poşta Română” care traversa Piaţa Mare era pentru colete sau pentru noi. Ei vedeţi, asta era viaţa atunci. Şi nu eram nici „societate civilă”, nici „activişti”, nici comunisto-anarhişti gen „occupy”. Doar nişte tineri cărora li se urâse de comunism pentru că l-au trăit, nu pentru că aşa era cool. Dar gata, că nu dăm moca lecţii de istorie recentă. * Apropo, de istorie recentă, cred că e o conspiraţiie a foştilor tenismani de a apărea în public cu declaraţii hazlii. Dacă nu demult domnul Ilie Năstase se plângea că nu-i ajunge indemnizaţia de parlamentar (una mie oero) decât de-un meniul zilei, acum colegul său într-ale gloriei tenisului şaptezecist a decis să nu se lase mai prejos. Cică să dăm fiecare 50 de euroi din salariile noastre de 500 (tot de euroi) pe lună, pentru bieţii refugiaţi. OK. Dar nu pot da 50 de euro pentru refugiaţi pentru că ce ar face cu ei? Nu le ajunge nici măcar de un mic dejun şi un prânz care, ştie orice salariat român, face 1000 de euro, că uite, aşa m-a convins Ilie Năstase. * Apropo de tenis, îmi place sindromul „Bravo Simona”. Ne agăţăm de biata fată de parcă nu am mai avea alt motiv să fim bucuroşi că suntem români. Dar e mai simplu să bravosimona like si share, stând în fund si nefăcând nimic remarcabil. Fraţilor, dar alţi merituoşi din alte domenii în afară de sport are România? Are. Dar ni se rupe de ei. * Apropo, e Halloweenul. Adică panarama aia unde toţi se îmbracă în draci, stafii, strigoi, moroi, Draculi şi faimoşi ucigaşi în serie. Hai că îmi place. Chirăiesc ăştia, social-umaniştii că religia indoctrinează, dar nimic de prosteala de creier numită Halloween. Promovată nerestrictiv, în grădiniţe şi şcoli, de educatori, educatoare, învăţători, învăţătoare, profesori, profesoare care consideră că aşa e cool. Şi dacă e cool, de ce nu? De ce să nu vopseşti faţa frumoasă a unui copil în culori sângeroase sau cadverice sau să-i faci un make-up de cusături de mort-viu, adică zombie? De ce să nu-i pui coarne de satană, dinţi de vampir, cearceaf în cap, pălărie ţuguiată, nas coroiat? Apoi postezi o poza cu ei pe „reţea”, de la „Halloween Party” cu explicaţia „îngeraşii mei”. Hai, că deja râd.* la final, înţelepciune de facebook: "Fericirea e atunci când lucrurile frumoase pe care ţi le-ai imaginat devin realitate". Ioi! Alţii sunt de altă părere: "Fericirea este un bărbat care spune "delicios" despre orice găteşti""; "...să ai o soră mai mare"; "...să îl înveţi pe altul să înoate"; "...să ai cei mai buni prieteni din lume"; "...să comunici priun smiley-uri" (pagina facebook "Happiness is"). Ceea ce demonstrează că nu doar românii sunt plini de înţelepciunea lui "Amorul e un lucru foarte mare", ci e o boală universală.