- Am auzit că cică-ar vrea unii să ne scoată din Europa!...
- Pe noi, mă?
- Da.
- Să ne scoată? Şi pe unde să ne scoată? N-a spus pe unde?
- Cum.. pe unde?
- Ia, scoate, Costine, nu sta, scoate harta, c-o ai la tine!...
- Mă, să ne scoată... aşa... nu ca... teritoriu...
- Da' cum? Ca ce?
- Nu-nţelegeţi!
- Cum, nu, mă? Adică pe mine, pe Costin, pe ăla, pe ălălalt... şi pe tine, că n-oi fi tu mai cu moţ, să ne ia, frumuşel, de turu' nădragilor şi să ne azvârle? Păi, Europa-i mama noastră, mă! Unde să ne ducem? Şi de ce? C-aşa vor unii? Ia să-i văd eu la faţă! Să-mi spună ei mie: "pleacă, mă, din curtea ta, că punem câinii pe tine!" Din curtea mea? Acu-i a lor? Să plec eu? Păi, iau în braţe istoria mea, cât e de grea şi când le-oi da cu ea-n cap, prafu' s-alege!...
- Nu te-aprinde!...
- Ce-mi vin ei cu d-astea? Mă, ce faci? Nu plânge, mă, Costine!...
- E vorba de obligaţii, angajamente... Politică...
- Înţeleg, da' ce-au cu mine, frate? Că mie mi-e bine aici, unde sunt!... Costine, ce faci, mă? Scoate, mă, harta, s-o vedem!... Cum, n-o ai? Cum n-o ai, mă? Că toată ziua mă-nnebuneai la cap cu geografia!... Da', dacă te gândeşti bine, harta-i doar aşa, o foaie, să le-o fluturăm pe la nas! Baza-i poporu', mă! Ăia mulţi, aşa ca noi, care nu ne dăm, mereu-mereu, loviţi în aripă! Auzi, ştii ce? Hai, că mi s-a făcut sete! Dă şi tu o bere, să ne-ntărim la hotare! C-avem noi grijă!... Costine, nu plânge, mă!...