Revista sibiană de cultură "Euphorion" a împlinit 25 de ani, fondatorii ei numindu-se: Iustin Panţa, Radu Ţurcanu, Ştefan M. Găbrian, Vladimir Munteanu, Mircea Stănescu, Dumitru Chioaru (redactor-şef), St. Aug. Doinaş (director de onoare). Din păcate, unii dintre ei s-au prăpădit prematur, dar au lăsat ceva în urmă. * În revista "22" a apărut un articol intitulat "Cel mai longeviv ziarist şi agent sub acoperire", acesta fiind Aurel Leon (1911-1996). Zice că ar fi avut nume de cod Stan Virgil şi ar fi fost colaborator al serviciilor secrete încă dinainte de 1944, preluat şi după, dând informaţii despre majoritatea personalităţilor Iaşiului, unde a trăit şi scris. "Ziarul de Iaşi" a dat timp de 10 ani Premiul de debut "Aurel Leon". Ăsta da "spion", nu amărâtul de Turcescu! * Mor de ciudă unii anglofoni pentru că Franţa are 15 laureaţi ai Premiului Nobel pentru literatură, în vreme ce Statele Unite şi Marea Britanie n-au decât 12, respectiv 10. Pe cel din acest an, Patrick Mondiano îl toacă mărunt, pentru că le-a luat osul din fasole altora, "clienţi" mai vechi. Cred că a cântărit şi faptul că tatăl său a fost "un pic" evreu, iar scrierile lui au destule trimiteri la perioada Franţei ocupate de nemţi şi suferinţele coreligionarilor. (Pe nevastă-sa o cheamă Dominique Zehrfuss...) * Oscar Wilde, pe care l-am mai pomenit, pentru că a fost un homosexual cu adevărat genial, scria: "Femeile reprezintă triumful materiei asupra spiritului, după cum bărbaţii reprezintă triumful spiritului asupra moralei" şi "În Londra toată există poate cinci femei capabile să discute şi două dintre acestea nu pot fi acceptate într-o societate decentă". Nu ştiu dacă are dreptate, dar le zice frumos. * De curând am auzit de scriitorul ceh Bohumil Hrabal, dar îmi place fără să-i fi citit vreo carte. Auziţi: "Poporul acesta (ceh - n.n.) are în gene ceea ce am şi eu... înclinaţia către beţie şi comunism". Cred că ni se potriveşte şi nouă, românilor, doar că noi mai avem o "calitate" - să credem că munca-i pentru tractoare, nu pentru oameni! * Apropo de promisiunile cu care ne îmbrobodesc politicienii de când s-a înfiinţat această tagmă jegoasă, are dreptate Napoleon Bonaparte: "Un conducător este un negustor de speranţe." De Gaulle era tranşant: "Am ajuns la concluzia că politica este o problemă mult prea serioasă pentru a fi lăsată politicienilor". Iar Mark Twain a zis-o pe aia dreaptă: "Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm!" Românul are o filozofie... mioritică: Votăm pe cine vrem şi iese cine trebuie. * Dacă tot am citat din înţelepţi, voi încheia cu câteva versuri din ultimul volum al poetului sibian Walter Johrend: "Voi pleca să nu ştie nimeni unde/dincolo de marginea cercului nebun/dincolo de vibraţii fecunde/de labii plutind în fulgi de săpun/de sânii tăi, două muribunde/marmote pe-o ţeavă neagră de tun (...) "ABRACADABRA" (Editura Armanis Sibiu 2014) este o carte remarcabilă.