Benjamin Disraeli a fost un prim-ministru al Marii Britanii (1868, 1874-1880) - după ştiinţa mea, primul şi singurul evreu în această funcţie în regat. EI a spus: "Tinereţea este înşelătoare, maturitatea este o luptă, bătrâneţea, un regret. "Tocmai de aceea, toată viaţa am făcut în aşa fel încât să nu am regrete la senectute... * Un om de toată încrederea îmi spunea că, în Germania şi Australia, nu se mai completează rubrica "sex" din certificatul noului născut, pentru că acesta trebuie să aleagă, la majorat, ce doreşte să fie, bărbat ori femeie, mai ales că, acum, medicina dispune de mijloacele prin care să te transforme...dintr-una în altul şi invers. A înnebunit lupul! * Înainte vreme, o piesă de teatru era pregătită de un scenograf, un regizor, un regizor tehnic şi, fireşte, actori. Acum au apărut alte posturi: sound design, video design, light design, coregraf. Nu mai punem la socoteală: costumele, muzica, sufleurul, coafezele. Până la urmă, sunt mai mulţi cei din spatele scenei, iar spectacolele aduc a circ nu de puţine ori, mai ales când se desfăşoară în spaţii "neconvenţionale": prin hale dezafectate din fabrici, pe ziduri de cetate medievală, prin pieţe. Arta a degenerat mână în mână cu societatea de consum. Pe mine, asemenea teatru m-a pierdut de client, mai ales când aud că "un text clasic este realizat într-o viziune modernă". Pas. * Cică Uniunea Scriitorilor din România ar avea 2 .700 de membri. Posibil, dar dintre aceştia nu ştiu dacă sunt o sută citibili, restul fiind producători de maculatură, tipărindu-şi "operele" pe banii lor sau ai unor sponsori miloşi. Vasile Alecsandri a zis prostia că "românul s-a născut poet" şi toţi analfabeţii au luat-o de bună. * Cum le poţi zice poeţi unor inşi care, după un deceniu şi mai bine, continuă să se considere... milionari şi să se vaite: "Am decât 800 de milioane pensie" când, de fapt, e vorba de 800 de lei amărâţi. Sau să vorbească de roni, care a fost o monedă de tranziţie de tristă amintire. (În acest caz eu ar trebui să fiu miliardar?) * Focul care a mistuit o mare parte din Catedrala Notre-Dame din Paris a fost pus pe seama unui scurt-circuit. Dacă un nebun şi-ar fi asumat incendiul şi ar fi fost musulman sau evreu, vă imaginaţi ce s-ar fi întâmplat? Noaptea Sf. Bartolomeu din 23/24 august 1572, când au fost măcelăriţi hughenoţii, (protestanţii), ar fi fost un joc de copii faţă de ce ar fi urmat în Franţa, care, şi aşa, stă pe un butoi cu pulbere. * Dacă întreb o sută de sibieni, nu cred că sunt zece, care să ştie al cui nume îl poartă Piaţa Huet. Albert Huet (1537-1607) a fost un om politic sas, care, între altele, a participat la luptele cu otomanii  alături de Mihai Viteazu, apărând cetatea Sibiului. (De câteva ori am propus Primăriei ca pe tăbliţele cu denumirea străzilor şi pieţelor să scrie cine a fost  respectiva personalitate.) * Citiţi cum i se adresa într-o scrisoare datată: Sibiu, 18 martie 1858,  Mitropolitul Andrei Şaguna lui Barbu Bellu din Ţara Româneasă «Mărite domnule logofăt al Credinţei, baron austriac, cavaler de mai multe ordine şi cel mai scump al nostru ctitor". Logofătul Credinţei bănuiesc că era un fel de ministru al Cultelor din zilele noastre! De fapt, Şaguna îi mulţumea pentru "dăruirea acelor una sută galbini împărăteşti pe seama bisericii episcopeşti de la Sibiu". Iar încheierea este la fel de ceremonioasă: "Al Măriei Tale, de tot binele voitor, Andrei baron de Şaguna”.  Alte vremuri, alte moravuri.