Este o plantă erbacee, perenă, întâlnită pe soluri lutoase, umede, de la câmpie până în regiunea de munte. Florile sunt galbene, apar în luna martie, înaintea frunzelor. Frunzele conţin uleiuri eterice, substanţe amare, mucilagii, carotinoizi, insulină, săruri minerale etc. Florile conţin mucilagii, tanin, fitosterine, ulei volatil, săruri minerale etc. Este răspândit în aproape toată Europa, Nordul Asiei, Nordul Africii. Planta are proprietăţi medicinale, fiind folosită la tratarea tusei, astmului bronşic, emfizemului pulmonar şi silicozei pulmonare. Se prepară o infuzie din flori şi frunze, peste care se toarnă două căni de apă clocotită. Se lasă acoperit 20 de minute. Se strecoară, se îndulceşte cu miere. Planta este eficace în bronşită, laringită, faringită, pleurezie, tuberculoză pulmonară, tuse, insuficienţă respiratorie sufocantă. În caz de bronşită, vă puteţi prepara un sirop punând într-un borcan cu capac straturi alternative de frunze şi zahăr nerafinat. Se lasă să se aşeze şi se umple până sus vasul. Se leagă cu două rânduri de celofan şi se pune în grădină, într-o gaură făcută în pământ. Se aşează o scândură deasupra şi se acoperă de pământ. După 8 săptămâni, se scoate borcanul. Siropul obţinut se dă în două clocote, iar după ce se răceşte, se toarnă în sticle. Se administrează cu linguriţa, iarna, în perioada epidemiilor de gripă. Din florile de podbal, se prepară o infuzie cu care se pun comprese în cazul tenurilor uscate.