Suntem un neam de farisei. Mă conving de acest acest adevăr în fiecare zi. Dispuşi să-i lăudăm pe oamenii de valoare doar după ce au trecut Acheronul, îi pierdem din vedere pe cei cărora ar trebui să le apreciem realizările până sunt în viaţă, meritând nu neapărat onoruri, dar, măcar, recunoştinţă. Îi omagiem, de faţadă, pe  Andrei Şaguna, adevărat mitropolit ortodox şi făuritor de ctitorii, Octavian Goga, "poetul pătimirii noastre", pe Emil Cioran, "artistul seducţiei şi al paradoxului, om de o rarisimă fineţe şi inteligenţă", pe Gheorghe Lazăr, "fondatorul primei şcoli superioare în limba română în Bucureşti", pe Nicolae Lupu, considerat "unul dintre cei mai importanţi specialişti ai României în istoria dacilor şi romanilor", iniţiatorul şi organizatorul Muzeului Tehnicii Populare din Dumbrava, Herman Oberth, considerat "unul din părinţii astronauticii mondiale", Samuel von Brukenthal, fondatorul muzeului care-i poartă numele, unul dintre cele mai interesante din Europa, Karl Wolf, director al Casei Sibiene de Economii, preşedinte al Consiliului director al Uzinei Electrice (în timpul căruia s-a realizat hidrocentrala Sadu 1, construirea  Uzinei Electrice, introducerea tramvaiului), construirea  Băii Populare, canalizarea şi noua reţea de alimentare cu apă etc. Vreau să vă spun că nu doar despre morţi ar trebui să vorbim de bine, ci şi de cei vii şi mă refer la profesorul şi criticul literar Mircea Braga (n. 1938), care, nu demult, a împlinit 80 de ani. Sibian get-beget, absolvent al Liceului "Gh. Lazăr" în 1955 şi al Facultăţii de Filologie a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj, în 1960, a trecut printre furcile caudine ale sistemului până să ajungă în oraşul natal, spre care ne-am îndreptat noi toţi cei care doar aici ne-am simţit acasă. A fost director al Teatrului de Stat (1970-1974), preşedinte al Comitetului Judeţean pentru Cultură şi Educaţie Socialistă (1974-1979), redactor la revista "Transilvania" (1979-1990), perioadă în care a obţinut titlul de doctor în filologie al Universităţii clujene cu teza "Vasile Voiculescu. Studiu critic". După 1990 şi-a creat propria editură "Imago", iar din 1995, prin concurs, a devenit profesor la Universitatea "1 Decembrie" din Alba Iulia, urmând drumul altor dascăli sibieni.  Familia Braga este una deosebită, de intelectuali adevăraţi, Rodica, soţia, fiind o cunoscută şi recunoscută scriitoare, Corin, fiul, profesor universitar doctor în filologie cu teza "Lucian Blaga. Geneza luminilor imaginare", decan al Facultăţii de Litere din Cluj (2008), cu burse de studii în străinătate.  Nu am de gând să vă îngreunez memoria cu titlurile volumelor celor trei Braga - multe şi de referinţă în istoria literaturii şi în critica literară, dar am încercat să vă spun că Sibiul intelectual şi cultural mai are oameni pe care merită să-i băgăm în seamă, nu doar mulţumindu-ne să ne amintim, din când în când, de cei care au fost, mulţi şi valoroşi, care au făcut cinste zonei Sibiului.  Atât am avut de spus. Deocamdată.