Numai ştirile rele sunt... bune

Asta-i prima regulă pe care le-o bagă în capetele seci ale studenţilor la jurnalism dascălii de modă nouă. "O ştire bună nu-i ştire şi nu atrage pe nimeni. Cititorii sunt ahtiaţi după veşti proaste: accidente, sinucideri, crime, secetă, inundaţii, cutremure, pârjol, molimă, războaie..." Înseamnă că eu, unul, sunt un cititor atipic, fiindcă evit, pe cât posibil, să privesc sau să ascult asemenea "breaking news", care, de multe ori nici nu-s ce pretind a fi. (La unele posturi tv, breaking news înseamnă că, în nordul Moldovei plouă cu găleata, iar la munte a început să ningă, că Oana Zăvoranu i-a scos la vânzare ţoalele maică-sii moarte sau că Silviu Prigoană a mai divorţat o dată de Adriana Bahmuţanu.) Poate nu mă credeţi, dar, în ultima vreme, citesc jurnale şi memorii ale unor personalităţi - proză de ficţiune şi plachete de versuri, doar de nevoie ori din obligaţii redacţionale - pe sărite parcurg revistele literare (câteva), îmi plac reportajele difuzate de Tv 5 Monde şi, destul de rar, de posturile noastre naţionale. Noroc cu multele canale de sport, de unde ai ce alege (nu mă uit la bătăile de tot felul, nici la fotbalul american din care nu înţeleg nimic şi nici nu am răbdare să învăţ regulile, care, bănuiesc, sunt foarte simple, ca să le priceapă zecile de mii de proşti care se înghesuie în tribune în Statele Unite.)
Nu doresc să fac pe inteligentul - nu mi-a măsurat nimeni IQ-ul şi nici nu vreau să-l ştiu, ca să nu fiu dezamăgit! - dar vă informez că marii ziarişti ai acestei ţări n-au absolvit facultăţi "de profil" - de la Constantin Bacalbaşa, I. C. Fundescu, C. Mille, Valeriu Branişte, Al. Beldiman, C. G. Costa-Foru, Anton Bacalbaşa, la Panait Istrati, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, T. Arghezi, N. D. Cocea, Petre Pandrea, Nichifor Crainic, Panfil Şeicaru, Adrian Păunescu etc. Iar ideea că "trebuie să-i dai cititorului-ascultătorului ce-i place, adică "scandaluri, nenorociri, catastrofe, cancanuri de alcov" mi se pare o tâmpenie inventată de nişte inşi comozi, inculţi, superficiali, ca să nu zic puturoşi. Şi-n străinătate există tabloide, emisiuni tv de joasă speţă, dar nu sunt difuzate în cantitatea de la noi, iar jurnaliştii-moderatorii nu se transformă în adevăraţi propagandişti ai unor partide sau indivizi (vezi la noi Evenimentul zilei, România liberă, Adevărul, B1 tv, Antena 3, Realitatea tv, România tv, Naşul tv...) Mi-a plăcut ce-a spus un jurnalist din Franţa: "Presa românească nu are cultura dezbaterii pe fondul problemelor, lucrurile sunt amestecate, ştirile n-au coerenţă, totul devine o opinie personală, care foloseşte un limbaj inadecvat. La voi, presa nu are bani şi atunci, în funcţie de sponsori, îşi schimbă opiniile". Corect, dar "clienţii", consumatorii de mass-media, or fi ei atât de naivi, sau sunt pur şi simplu plictisiţi şi sceptici? Circul poate ţine loc de pâine?