Oare mai învaţă elevii din zilele noastre poezii simple, frumoase, despre acest anotimp al anului, despre care au scris cu încântare George Coşbuc (Iarna pe uliţă), O. Goga (Crăciunul copiilor), Otilia Cazimir (Baba iarna intră-n sat), Vasile Alecsandri (Miezul iernii), George Topârceanu (Noapte de iarnă)... Nici iernile nu mai sunt ca odinioară, cu nămeţi, cu copii şi sănii pe toate dealurile din Sibiu şi împrejurimi, cu ger de ţi se lipeau nările, dar nici poeţi inspiraţi nu mai prea există, nici în Sibiu, nici în România (Mă mir că n-au apărut unii care să "cânte" pandemia şi coronavirusul!) * Am avut un prieten compozitor, care a avut mare suc­ces cu oda "Slavă conducătorului", cântată şi în tim­pul legionarilor, şi în timpul comuniştilor, şi, cu unele modificări de nuanţe, i s-ar potrivi şi lui Klaus lohannis. Vedeţi de ce artele plastice şi muzica sunt mai perene decât literatura?! * Primesc destul de des "Ziarul românesc" care apare în Germania, la Offenbach, de la omul nostru din Passau, Georg Barth. Ar avea ce învăţa şi jurnaliştii autohtoni cam cum ar trebui să scrie pentru cititorii din România. * În revista România literară nr. 46, Nicolae Manolescu îl urechează pe Iulian Boldea, redactor-şef al revis­tei Vatra (Tg. Mureş), care a publicat o notă semnată C.C. "care este de la un capăt la altul, o calomnie la adre­sa Uniunii Scriitorilor din România şi a conducerii ei (...)". Uite-aşa am aflat şi noi că mai apare Vatra! * Un juriu l-a desemnat pe Mihai Zamfir (80 ani) "scriitorul anului 2020". Am auzit de el, dar n-am citit ni­mic. Precedenţii au fost Mircea Mihăieş (2016), Gabriel Chifu (2017), Horia-Roman Patapievici (2018), Gabriela Adameşteanu (2019). Dacă îi iau la puricat, toţi sunt din anturajul lui Nicolae Manolescu, dintre cei care-i cân­tă în strună. Premiul, bănuiesc, nu-i doar o diplomă de excelenţă ci şi un cec pentru... protocol! * Radu Cosaşu a împlinit 90 de ani. În tinereţe a fost un împăti­mit al fotbalului, ca şi Fănuş Neagu, Eugen Barbu sau Adrian Păunescu, scriind nişte cronici delicioase. Este adevărat că, pe vremuri, aveam şi fotbalişti despre ca­re îţi făcea plăcere să scrii fiindcă aveau har. * Şte­fan Cazimir, un glumeţ... serios şi băşcălios fără pere­che, declara într-un interviu: "Simt enorm şi văd monstruos despre limba română vorbită şi scrisă astăzi" (Cred că vă amintiţi că a intrat în Parlament ca fondator şi preşedinte al Partidului Liber Schimbist!) A ajuns, şi el, la 88 de ani, dar nu şi-a pierdut din spirit. Vă mai amintiţi "imnul" partidului creat de el? "Mărire vouă, lupte seculare/Ce-aproape cinci decenii aţi durat!/Obscuritatea în sfârşit dispare/şi-un soare radios s-a înălţat/Luptând ca tot românul să prospere/Partidul noştru-i un partid de soi/şi dacă interesul lui o cere/Trădare fie, dar s-o ştim şi noi!/Îşi schimbă lupul la soroace părul/Iar omul schimbă slujbe sau idei/Schimbarea oţeleşte caracterul/La tineri, la bărbaţi şi la femei (...)" * Auzind şi văzând cum s-au înmulţit în România tâlharii, criminalii, violatorii, pedo­filii, revin cu propunerea de readucere în actualitate a pedepsei cu moartea, pe care Iliescu, Roman şi ciracii lor s-au grăbit s-o scoată din Codul penal imediat după ce i-au mazilit pe Elena şi Nicolae Ceauşescu.