Într-un discurs, scriitorul Nicolae Breban a zis cu convingere: "Adevărata lite­ratură se face în dictaturi, nu în democraţie." S-o fi referit la el însuşi, pentru că pe Tolstoi, Faulkner, Balzac, Shakes­peare şi atâţia alţii nu i-a asuprit nimeni sau pe Liviu Rebreanu şi Camil Petrescu ori Sadoveanu. Unii, când îmbătrânesc, o iau pe arătură. * Nu ştiu ce şcoli au absolvit "moderatorii" tv, dar talk-show-urile lor sunt mizerabile: invitaţi înregimentaţi politic, dar fără doctrină şi ideologie, mereu cam aceiaşi, indiferent că se discută de finanţe, agri­cultură, Republica MoIdova, evaziune fiscală, corupţie, pericolul rusesc etc., se sare de la una la alta, întrebările curg şuvoi, de la unul la altul, mai intervine câte un deştept şi la telefon, timpul zboară şi datorită deselor întreruperi comerciale, aşa că, dacă ai răbdare (eu n-am) să-i urmăreşti până la sfârşit, îţi dai seama că n-ai înţeles nimic. (Măcar proştii de la Antena 3 o ţin gaia-maţu cu procesele lui Băsescu şi cu puşcăria care-l paşte, alte subiecte n-au. Dacă, Doamne fereşte, o mierleşte "piratul", ăştia se autodesfiinţează.) * Jean d'Ormesson (n. 1925, la Paris, într-o familie de aristocraţi), membru al Academiei Fran­ceze, cocoşat de premii literare, nu şi-a pierdut umorul (care nu poate fi decât nativ): "De ce sunteţi un om de dreap­ta?" - l-a întrebat un jurnalist. "Mă simt de stânga când am de-a face cu oameni de dreapta şi de dreapta când am de-a face cu oameni de stânga." Altul: "Doriţi să ajungeţi centenar" "Mă tem că n-am să scap!" Optimismul bătrânilor, din păcate, nu-i molipsitor, cei mai mulţi (prin­tre care mă număr) fiind, mai degrabă, ciufuţi, cârco­taşi, cusurgii, cu toane. * De curând a apărut o carte cu interviuri ale regizorului şi actorului Orson Welles, care nu se sfia să-şi caracterizeze "colegii" de la Hollywood: "Katherine Hepburn? S-a culcat cu jumătate din Los Angeles! Chaplin? Nu-şi scria gagurile, avea şase autori care lucrau pentru el. Cultura şi-o făcea la WC, citind o pagină pe zi din micul dicţionar Oxford! Bogart? Era poltron şi nu ştia să se bată, dar căuta cearta prin cluburi de noapte, ştiind că va fi dat afară înainte de a izbucni bătaia." Dacă ai vedea ce au oamenii în cap, n-ai mai avea decât duşmani! * Apropo, despre Mihai Cimpoi, scriitor din Republica Moldova, care-l atacă pe Nicolae Manolescu în revista „Flacăra lui Adrian Păunescu", România literară, condusă de N.M., se zice că e "abonatul de la Chişinău al sindrofiilor literare din toate judeţele României". Eufe­mis­tic vorbind, ar fi un fel de şpriţar şi fripturist de peste Prut, care se bagă ca musca-n... laptele Uniunii Scriitorilor Români. Pământul ne rabdă pe toţi. * Din păcate, vorba unui filozof spaniol: "Invidiosul nu moare o singură dată, ci ori de câte ori este lăudat potrivnicul său." Cine-a zis că numai românii se roagă să moară capra vecinului? Se pare că sunt în firea umană invidia, bârfa, sperjurul, delaţiunea...