Pentru francezi, Napoleon Bonaparte a fost şi a rămas un erou naţional, un conducător genial, în vreme ce alţii îl consideră criminal, însetat de sânge, megaloman, vinovat de uciderea a milioane de oameni în numeroasele războaie provocate. Spre deosebire de noi, spre exemplu, francezii ştiu să-şi cinstească personalităţile şi, fără să excludă globalizarea, n-au renunţat la patriotism. Dar, pentru că l-am amintit pe Napoleon, iată câteva maxime şi cugetări de-ale sale: "Ne putem opri oricând în timpul urcării, dar niciodată în timpul coborârii; Prostul are un mare avantaj faţă de omul deştept: este întotdeauna mulţumit de el însuşi; Modestia este calitatea celor care nu au calităţi; Cine ştie să linguşească, ştie şi să calomnieze; În politică, prostia nu e un handicap; gloria este trecătoare, anonimatul este veşnic". În adolescenţă, am fost fascinat de biografia lui. * Patronii de la televiziunea HBO au scos din programul lor filmul "Pe aripile vântului" pe motiv că ar glorifica sclavia, ceea ce-i o tâmpenie. Este un excelent film de dragoste, o ficţiune cinematografică apreciată ca atare de milioane şi milioane de spectatori de toate generaţiile. (Poate nu ştiţi, dar în ţările române, când a fost abolită robia ţiganilor, mulţi dintre aceştia au preferat să rămână în slujba mănăstirilor sau a moşierilor. Ce ar fi putut face cu libertatea din moment ce nu aveau mijloace de existenţă?) * Un cititor mă întreabă ce s-a întâmplat cu suma de bani strânsă pentru achiziţionarea lucrării lui Brâncuşi "Cuminţenia Pământului"? Drept să vă spun, habar n-am, dar cred că, în stilul tradiţional românesc, banii... i-a păpat lupul! * Citind Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu i-am redescoperit pe cronicarii noştri, pe care i-am cam neglijat în studenţie: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Radu Greceanu... Scrierile lor au un farmec aparte. * Într-un interviu, Petre Roman se laudă că în guvernul "lui" a avut un singur fost membru PCR, generalul Stănculescu. Eu nu-l uit când s-a arătat la televizor, lăudându-se că "a câştigat pariul cu agricultura", adică... a pus-o pe butuci, de-am ajuns să cumpărăm din magazine numai legume şi fructe din import. Nici acum nu-i e ruşine să apară la diferite posturi tv şi să dea sfaturi. * Răsfoind cronica lui Emil Sigerus, aproape n-a fost an lăsat de Dumnezeu în care la Sibiu să nu fie ori ciumă, ori holeră, ori cutremur, ori incendiu devastator, ori secetă, ori lupte cu tot felul de lifte mai mult sau mai puţin păgâne. Cronicarul le consemnează scurt, fără atâtea arabescuri gazetăreşti ca acum cu această pandemie, despre care specialişti adevăraţi sau falşi scriu şi vorbesc necontenit verzi şi uscate. De fapt, nimeni nu ştie nimic! * Recent a fost reeditat volumul de memorii "Cu Mareşalul până la moarte" de generalul Constantin Fantazi, fost ministru al Apărării în perioada 23 I 1942 - 23 VIII 1944. Judecat în 1946 de Tribunalul Poporului, a fost condamnat la moarte pentru crime de război. În timp ce era dus spre locul de execuţie, i-a parvenit decretul de comutare a pedepsei în muncă silnică pe viaţă, semnat de ministrul Justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu şi de şeful Guvernului, dr. Petru Groza. A murit în 23 I 1958, la puşcăria din Rm. Sărat. Avea 69 de ani.