După placheta "Furtună lină", Elena Dorca, membră a Cenaclului literar "G. Topârceanu" din Sibiu, revine în atenţia iubitorilor de poezie cu volumul "Sfârşitul unui semizeu" (Editura Salgo, 2015), editor loan Părean, ilustrator Ovidiu Repede. În Cuvânt Înainte, Nelul Lazăr, preşedintele Cenaclului, scrie: "Elena Dorea... un om între oameni, un educator al tinerei generaţii de peste 30 de ani, îşi exprimă gândurile în acest mănunchi de poezii, care exteriorizează un suflet mare de român şi ne provoacă la o luptă cu viaţa, peste care, împreună, să ne considerăm învingători (...)", iar George Arhip completează: "Elena Dorca. Un suflet sensibil, de o viaţă dedicat copiilor. Cu gândul şi cu fapta, cu frumuseţea privirii şi a cuvântului. Modelatoare de caractere în cei mai importanţi paşi ai copilului, în pornirea lui pe drumul vieţii. Scornitoare de jocuri, dar şi de versuri (...)".
După asemenea prezentări elogioase, eu ce-aş mai putea adăuga? Volumul pare a fi o antologie de autor, fiindcă are versuri de diferite facturi (patriotice, omagiale, cu dedicaţie, ocazionale), dar şi cugetări şi "sfaturi" demne de urmat. Versurile cu dedicaţie sunt: Pentru tine, copilul meu, Fiicei mele, lui Andrei (acrostih), Poem de dor, mamei, Ansamblului Junii Sibiului, lui Drăgan Muntean (acrostih), lui Adrian Păunescu, prof. Octavian Goga, fratelui, surorii.
Poeta este atentă la tot ce se întâmplă În jur, se bucură, se întristează, se miră, trăieşte cu adevărat viaţa cu toate meandrele ei, de fapt acestea fiind versurile care dau consistenţă volumului. lată, în încheiere, poemul Fotografie: "Chip senin/Îmbrăţişat în unduiri de vânt/Pleoapă/atinsă de amintirea lunii/Surâs ce murmură/simfonia îmbinării/Un sărut sfios/cu mireasmă de Sânziene/În fiecare suflet/există nostalgia neîngrădirii".