Englez de naţionalitate irlandeză(!), Oscar Wilde (1854-1900) a fost un scriitor paradoxal, fapt evidenţiat cel mai pregnant de maximele şi cugetările pe care ni le-a lăsat. Iată câteva, pe lângă cea din ti­tlu: "Anglia şi America sunt două naţiuni despărţite de o limbă comună; În trecut, scriitorii scriau cărţi, iar cititorii le citeau. Acum, scriu cărţi cititorii şi nimeni nu le citeşte; Noi, cu toţii, ne bălăcim în noroi, dar unii dintre noi privesc la stele; Dumnezeu şi-a supraestimat într-o oarecare măsură puterea când l-a creat pe om; Singura modalitate de a scăpa de ispită este să-i cedezi". Este un mare talent să reuşeşti să spui multe în cuvinte puţine. * Rogu-vă, dragi literaţi şi universitari, să-mi spuneţi ce aţi citit din opera poetică a Louisei Elisabeth Glück (n. 22 IV 1943, New York), proaspăta laureată a Premiului Nobel pentru literatură în anul de graţie 2020!? Juriul a motivat că "vocea ei poetică inconfundabilă, cu o frumuseţe austeră, face ca existenţa individuală să fie universală". Eu n-am făcut parte din juriu, dar vă pot spune că mama ei este "de origine evreiască rusă", în timp ce bunicii paterni "evrei maghiari, au emigrat în Statele Unite înainte de naşterea tatălui ei". Acesta e CV-ul premiatei. * Plictisit de literatura din ultimii ani, Nicolae Manolescu a devenit analist poli­tic: "România anilor din urmă pare a fi devenit, dacă avem în vedere nivelul politicienilor, o ţară a piticilor politici. În anumite perioade, nici în comunism, clasa politică n-a coborât atât de jos (...) E adevărat că nici clasa politică europeană actuală nu mai e compatibilă cu aceea din deceniile anterioare". Bine că recunoaşte, cu jumătate de gură, că, spre exemplu, pe vremea comuniştilor aveam miniştri de externe de valoare: Ion Gheorghe Maurer, Corneliu Mănescu, George Macovescu, Ştefan Andrei, cu relaţii în domeniu, nu ca mormolocii de acum, pe care nu-i cunoaşte nimeni: Adrian Severin, Mircea Geoană, Lazăr Comănescu, Titus Corlăţean, Bogdan Aurescu... (Am avut unul, dar era prea deştept şi nu "rima" cu analfabeţii din guvern, aşa că l-au tras de picioare cât au putut: Mihai Răzvan Ungureanu) * Citeam că un critic literar, Mihai Zamfir, se plângea că de ce nu avem şi noi autori de romane poliţiste gen Agatha Christie, Arthur Conan Doyle, Raymond Chandler, Edgar Allan Poe, Georges Simenon... Mi-a venit a râde: păi, de ce nu se întreabă de ce nu avem dramaturgi ca Shakespeare, romancieri ca Balzac, poeţi ca Puşkin... Pentru că atât ne ţine brăcinarul, meştere! * Îţi trebuie multă ştiinţă şi imaginaţie ca să "povesteşti" o pictură. Ceea ce face criticul de artă francez Gerard Danizeau în albumul publicat recent "Marile mistere ale picturii". Un exemplu, despre "Femei la scăldat" de Paul Cezanne (pe care-l ştiu şi eu, un novice!): "Marile siluete nedumeresc prin anonimatul lor tulburător, nici zeiţe, nici curtezane, nici nimfe". Eu m-am uitat şi am văzut un grup de femei dezbrăcate, care habar n-am ce aşteptau, înghesuite una-ntralta, fă­cuseră baie sau se prăjeau la soare în căutare de vitamina D? Am încercat să le număr... * L-am întrebat pe un absolvent al facultăţii de jurnalistică dacă a auzit de Pamfil Şeicaru şi mi-a răspuns senin că ştie mai multe de Vasile Şeicaru! Primul a fost un gazetar de mare clasă între războaie, cel de-al doilea, un ţambalagiu în Cenaclul lui Adrian Păunescu. Aferim!