Dacă răsfoiţi filele istoriei, veţi afla cu mirare că, la 1634 "Rzeczpospolita Polska" (Republica Nobiliară Poloneză) era cel mai întins stat eu­ropean, pentru ca, în 1795, după înfrângerea răscoalei naţionale conduse de Ta­deusz Kosciuszko, Polonia să dispară ca stat, împărţită fiind între Prusia, Austria şi Rusia. Aşa că nu numai România a fost asuprită de tot felul de lifte, doar că polonezii s-au bătut cu toţi şi au renăscut me­reu precum pasărea Phoenix. (Şi acum, dacă te aud vorbind nemţeşte ori ruseşte în ţara lor se uită la tine urât. Mi-a trebuit multă răbdare să le explic că mă cheamă Dobra din întâm­plare şi că nu-s nici pe de­parte rus!) * Mircea Cărtă­rescu este văzut de unii "clien­tul nostru" la Premiul Nobel pentru literatură. O fi, dar mie îmi cam miroase a grafoman. Citesc (încerc) "ZEN. Jurnal, 2004-2010"şi mă mir: pe cine poate interesa aseme­nea notări: "Nu mai găsesc pixuri ca lumea (p. 42); Am pierdut acum câteva zile tot ce aveam în computer (p. 434); Atropina picurată în ochi şi senzaţia de zbor(p. 443); Ploaie cu fulgere şi tunete după câteva zile caniculare (p. 463); M-am trezit la 6 dimineaţa, după un şir de vise oribile (p. 503); Cinci lovituri puternice în podea, pe holul de la primul etaj, azi noapte (p. 609)" Şi tot aşa. (Zice că renumitul comandant al Ar­matei Roşii, în timpul Răz­bo­iului Civil de după Revoluţia din octombrie 1917 din Rusia, şi-ar fi scris memoriile în 10 volume: "Trap, trap, trap, trap, trap, trap etc." pentru că aşa făcea calul pe care-l că­lărea!) * Renumitul dirijor evreu Daniel Barenboim era să nu mai fie primit în Israel, pentru că a "îndrăznit", în ca­drul unui concert susţinut în Ierusalim, să includă în program un fragment din opera "Tristan şi Isolda" de Richard Wagner, mult apreciat de Hitler. S-a supus la vot în Knesset (Parlament) şi, norocul lui, nu s-a întrunit numărul de voturi pentru a fi considerat perso­na non grata. În curtea lor, ji­danii sunt de un şovinism fe­ro­ce, doar în afară par blânzi şi curtenitori. * Un poet sibian discret este Nicolae Laz[r (n. 1942, Băiţa-Hune­doara): "Din as­cunsa-i livadă/a venit, în sfâr­şit, Dumnezeu să ne vadă/şi prin noaptea aceea, într-un amarnic târziu/am înţeles că pământu-i pustiu/de un mi­leniu sau mai de demult/stau singur pe/cruce şi-ascult/pâ­nă aud/curgându-mi în piept întune­ricul ud/şi strig/de groa­ză, de durere, de frig." * Am vă­zut niş­te reportaje făcute de ameri­cani şi francezi prin Siberia, aşa că nu-i bănuiesc de fani ai lui Putin. Se pare că tot mai mulţi inşi din fostele repu­blici ale Uniunii Sovie­tice se duc acum de bună voie şi ne­siliţi de nimeni în es­tul săl­batic, unde condiţiile de viaţă sunt aspre, dar se găsesc locuri de muncă be­rechet şi salariile sunt de câ­teva ori mai mari decât în vestul Rusiei. Mun­cesc câţiva ani acolo, după care se întorc cu bani la teş­cherea în locu­rile de baş­tină. N-au nevoie de Occiden­tul european ca ai noştri...