Specialiştii în legumicultură ne învaţă cum să deosebim roşiile modificate genetic de cele origi­nale şi cum arată soiurile de roşii româneşti autentice. Roşiile româneşti sunt din ce în ce mai puţine pe piaţă şi asta din cauză că staţiunile de cercetare în legu­micultură reuşesc să aco­pere doar 10% din necesarul de sămânţă pentru legume. Unul din soiurile importante este Pon­tica, cu un fruct mare aplatizat, nu rotund, cu coacere uniformă şi gust foarte bun. Există şi roşii cu fruct alungit sau roşii pruni­şoare mai mari. În solarii se cul­tivă roşii hibrizi, aduşi din străi­nătate. Roşiile din străinătate trebuie să reziste la transport şi câte 10-14 zile. Acestea, în majoritate, sunt modificate genetic. Se pot depista uşor prin tăiere longitudinală. În dreptul codiţei există o parte de culoare verde care se continuă în inte­riorul fructului şi care este uşor lemnos. Acesta îi permite să re­ziste chiar şi 40 de zile, a de­clarat dr. Marcel Costache, cer­cetător la ICDLF Vidra. Chiar şi producătorii români mai folo­sesc erbicide interzise în Comu­nitatea Europeană. Dacă tai fructul transversal, constaţi că partea externă a fructului se desprinde de partea centrală şi apar nişte goluri. A­celaşi specialist afirmă că roşiile din străinătate pot fi produse pe substraturi nutritive, nu pe pă­mânt, ca la noi. Roşiile de la noi au un conţinut mai mare de vita­mina C şi un gust mult mai plăcut. Informaţie preluată din ziarul RING.