Colegul nostru de breaslă Joseph Fuchs a publicat recent volumul "Raureif blüht im Stacheldraht. Ein Lesebuch" (Editura A.T.U. Sibiu, 2013), cu un cuvânt introductiv de Joachim Wittstock, proze cu un pronunţat caracter autobiografic-existenţial. Cu germana mea de baltă, nu îndrăznesc să încerc a-l citi. Poate se gândeşte la o traducere. * Mulţumesc scriitorului Corneliu Şerban pentru "Istoria urâtului", ediţie îngrijită de Umberto Eco, singurul dintre prieteni care mi-a dat ceva (se soi!) în schimbul cărţii "Nu toţi am fost jigodii" * Traian Crăciun este tare cătrănit: "(...) Dacă vreţi să vă verificaţi echilibrul şi rezistenţa gambelor, încercaţi să vă plimbaţi pe cei 20 de meteri de aşa-zis trotuar de pe str. Gorjului, vizavi de Biserica din cartierul Ştrand. E de groază, ca-n Kosovo după bombardament." Păi, eu de când îi tot somez pe cei de la DPC să se ocupe şi de pietoni când asfaltează câte o stradă, pentru că nu toţi am fost născuţi în şi cu maşini! * I.S.: "În articolul despre primul spital românesc din Sibiu s-au strecurat unele inadvertenţe, cea sesizată de mine fiind locul şi data naşterii lui Nicolaus Olahus." Când vrei să reconsitui locuri, întâmplări de acum 700 de ani, unele scăpări sunt aproape inerente. Este recomandabil de reţinem esenţa, nu să ne pierdem în amănunte. În rest, aveţi dreptate. * I-am cerut unui funcţionare public, cu oanumită funcţie pe scara ierarhică, o opinie pe o anumită temă. Mi-a dat articolul, cu dorinţa de a nu-l publica decât după ce primeşte acceptul şefului său direct. După o săptămână, m-a sunat: "Nu e de acord, poţi să-l arunci!" Cam aşa era şi pe vremea Direcţiei Presei, în anii 70 ai secolului trecut. Atunci se vorbea de o democraţie socialistă, acum ne fălim cu una capitalistă. Tot un căcat! * Primăria din Viena a donat Avrigului două maşini de adunat gunoaiele. Ştiţi ce semnificaţie are? Precum atunci când unui coleg de birou îi faci cadou, de ziua lui, un săpun, pastă şi periuţă de dinţi, pieptene şi spray. Eu aşteptam de la austrieci un pian Steinway sau o vioară Stradivarius ori măcar un acordeon Hohner... Măcar, racoviţenii au căpătat de la francezi o tulumbă... (* Am auzit că, de câteva zile, Sibiul are o "ambasadă culturală" în Bucureşti. N-am citit cine este fericitul ambasador! Să nu-mi spuneţi că-i Dan Perjovschi, ăla de mâzgăleşte pereţii cu creta) * E vremea adunărilor generale ale acţionarilor şi a falimentelor sau insolvenţelor. Apropo, când va mai da Compa dividende celor care i-au rămas fideli societăţii comerciale? Un paradox: în România sunt mii de stomatologi şi, totuşi, românii sunt cei mai ştirbi din Uniunea Europeană. (Am un prieten care - cu cei trei dinţi din faţă - nu poate mânca decât tochitură, chiftele, mici şi, bineînţeles, bere.)