Este o constatare a lui Voltaire, care continuă: "ci doar înrăieşte şi mai tare pe proşti". Multă vreme am trăit cu convingerea că noi, românii, suntem destul de isteţi, chiar şi cei puţin învăţaţi. Acum, îmi dau seama că, de fapt, mulţi dintre cei cu nenumărate titluri şi diplome sunt tolomaci, buni de gură, dar având minţi de bibilică. Pe ăştia nu-i fac bine decât târnăcopul şi groparii. * Cică sunt câteva sute de plângeri împotriva jandarmilor care i-au "parfumat" pe demonstranţii din 10 august. Sfatul meu este ca reclamanţii să meargă - cu mai mult folos - la Zidul Plângerii din Ierusalim. (Vreţi exemplul cel mai elocvent: ce-au rezolvat cei care au dat în judecată persoanele responsabile de incendiul de la Clubul Colectiv din 2015, cu 64 de morţi şi 186 de răniţi?!) * Se pare că încep deja disensiunile între unii miniştri şi preşedintele Franţei Emmanuel Macron, care una a promis în campania electorală şi acum are alte priori­tăţi. Primul demisionar este Nicolas Hulot, ministrul Tranziţiei Ecologice. Vedeţi că "verii" noştri de gintă latină nu se deosebesc prea mult de noi, iar cu nemţii nu ne înrudim de niciun fel! * O doamnă psiholog scrie: "Cred că orice încercare de a curăţa PSD-ul de lichele este benefică şi merită susţinută". Întrebarea este: ce te faci dacă lichelele sunt mai multe şi mai tari pe poziţii, întrebarea fiind valabilă pentru toate partidele, de la noi şi de aiurea? (Dacă eu, simplu, dar loial, membru al PCR, m-aş fi ridicat într-o plenară şi aş fi spus că, de exemplu, Bărbuleţ nu-i competent pe postul de prim-secretar de judeţ, credeţi că m-ar fi susţinut cineva? Dimpotrivă, pentru că n-am respectat "disciplina de partid", eram dat afară cu şuturi în cur! Aşa-i şi acum.). * Plecat ilegal din România, unde era o vedetă în teatru şi film în anii '60, Dan Nuţu (n. 1944) a crezut că face carieră în America (în 1979). Acolo, dacă nu eşti evreu, ai puţine şanse de a juca la Hollywood. Cred că fost printre cei mulţi care s-au bucurat de lovitura din '89 şi a revenit în ţară, făcând filme documentare. Întrebat de o jurnalistă de ce părinţii lui n-au fost de acord să devină actor, a răspuns franc: "Teatrul şi filmul erau ceva în vecinătatea curvăsărelii, ceea ce nu e foarte departe de adevăr. Nu vorbesc neapărat de România". Chiar de-ar fi aşa, ce-i de blamat? Şi-apoi, fiecare meserie îşi are zonele ei sordide, cum ar fi presa de-acum. (Nu mă refer, vorba lui, doar la noi!) * Din câte observ şi citesc, îmi pare că italienii sunt cei mai conservatori în privinţa a ceea ce numim "familia tradiţională": ei continuă să locuiască în aceeaşi casă, bunici, părinţi, copii şi chiar nepoţi, poate şi din motive materiale, gospodărindu-se împreună, aşa cum o făceam şi noi într-o vreme, până nu ne-am occidentalizat şi generaţiile nu se mai suportă, căsătoriile se destramă fără regrete, mariajul a devenit ceva facultativ etc. Italienii încă... îşi spală rufele în familie şi le pun la uscat la vedere.