În noaptea dinspre 2016 spre 2017, fiecare şi-a pus ceva în gând: unul, să fie mai bun, altul să fie mai sănătos, altul, să fie mai înţelept, altul, să urce pe scara ierarhică... Eu, mai modest, încerc să slăbesc 10 kile şi să fiu mai îngăduitor cu semenii. Sper să izbutesc, deşi nu-mi va fi uşor! * Postul de televiziune Russia Today, oficiosul Krem­­linului, pledează cu constanţă pentru reînfiin­ţarea frontierelor europene. Sunt total de acord, cum sunt şi pentru o lege în România care să nu-i mai lase pe toţi jegoşii să intre în oraşe dacă nu dovedesc că au locuinţă şi loc de muncă. (În unele ţări civilizate nici nu te căsă­toresc dacă nu dovedeşti că-ţi poţi întreţine familia.) * Mă agasează clasamentele de la finele fiecărui an: cea mai bună carte, cel mai bun fotbalist, cel mai bun film etc. De ce nu se fac ierarhii şi în sens invers: cel mai corupt politician, cea mai proastă prezentatoare tv, cel mai curvit gazetar, cel mai pu­turos parlamentar? Oricum, toate aceste topuri sunt subiective, dar am mai găsi şi noi motiv "să ne râdem", vorba miticilor dâmboviţeni. * În ultima vreme sunt la mare căutare nutriţioniştii, fie ei amatori sau profesionişti, care ne recomandă tot felul de reţete de a mânca "sănă­tos", un termen absolut aiu­rea, fiindcă nu putem mânca "bolnav", cuvântul bolnav fiind antonimul lui sănătos. Fiecare individ este propriul lui medic, iar sfatul meu este: mâncaţi şi beţi ce vă cade bine! (Omul, până la 70 de ani, a mâncat ca să trăiască, iar de atunci trăieşte ca să mănânce ce şi cât îi place, dacă poate!). * Încerc să în­ţeleg (deşi nu reuşesc) de ce "capitaliştii" români au desfiinţat mina, uzina elec­trică, fabrica de uleiuri-para­fină şi cea de cherestea din Anina, dar de ce au "fali­mentat" şi fanfara, înfiinţată în 1860? Vorba ceea: înţeleg că m-ai bătut, dar cu calul ce-ai avut? * Noi ne-am format o limbă română atât de bogată împrumutând de la toţi ce   ne-a plăcut şi dând sens cum ne-a convenit. Iată două exemple: din germană am luat "Schmecker" şi "Freier", cărora le-am dat înţelesuri noi, la nemţi în­semnând "care încearcă bău­turile", respectiv "peţitor". (În dome­niul gastronomiei am făcut la fel şi ce bucate bune avem, spre deosebire de alţii.) * Şmecherul român îl găsim personificat de Caragiale în celebrul Mitică "bucureştea­nul par excellence (...) El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte, e un băiat po­trivit în toate, dar ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original şi inventiv". După cum se vede, chiar pentru Caragiale, şmecherul e un tip mai de­grabă asimilat isteţului, decât un personaj pozitiv. * De aici şi constatarea că "oamenii nu ascultă pe acela care este mai inteligent, ci pe acela care vorbeşte mai tare".