Aşa zice un anume VIad Macri, care se dă jurnalist şi scriitor, de care n-am auzit. Cică-i născut în 1965, semn că a trăit 24 de ani în timpul lui Ceauşescu şi a prins anii buni ai românilor, când veneau vecinii să cumpere mâncare de la noi. O fi uitat, cum au uitat cei mai mulţi că s-a trăit şi bine în România. Foame? În România numai puturoşii au răbdat de foame şi nici ăia n-au mu­rit. Îmi vine să vărs când citesc asemenea "amintiri” şi mă gândesc câţi inşi s-au născut doar ca să mănânce, aceasta fiind principala lor ocupaţie. * Programul Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite ne informează că în 2020 au murit de foame aproximativ 7 milioane de oameni. Dacă raportăm la întreaga populaţie a globului cifra mi se pare nesemnificativă. Mor oamenii de boli, de foame se prăpădesc doar leneşii. * Rămânând în domeniu, în ianuarie a.c., Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (o instituţie la fel de ineficientă ca şi cea de protecţie a consumatorilor de la noi) a declarat viermele de făină prima insectă sigură destinată consumului uman. Aştept când o să ne recomande limbricii la micul dejun şi oxiurii la cină! * Premierul Florin Cîţu le-a spus unor gazetari că "vom încerca să producem vaccinul anti-Covid la noi, în România la Institutul Cantacuzino". Mira-m-aş, fiindcă în ultimii ani s-au investit tot mai puţini bani în cercetare, guvernanţii noştri preferând să ia totul de-a gata de la străini. * Mergând cu trenul de la Cluj spre Bucureşti, când a ajuns la Predeal, Petre Ţuţea le-a spus celor din compartiment: "Acum trebuie să ne lăsăm nădragii jos şi să ne punem în faţă papură şi trestie. Intrăm la sălbaticii din vechiul regat!" Culmea este că el însuşi era originar din satul Boteni (Muscel), adică regăţean. * Rămânând în zona vor­belor de duh, Petre Pandrea, renumit avocat şi memoria­list, povesteşte: "Discutam despre boala şi eventuala moarte a unui demnitar, când a intervenit Lucreţiu Pătrăşcanu (cumnatul său -n.i.d.): ”N-avea nicio grijă, miniştrii mor numai după ce nu mai sunt la putere". * Aleşii noştri de azi, ca şi cei de ieri şi cei de mâine nu au pic de umor, în Parlament se ceartă ca la uşa cortului, iar când nu se înjură... dorm. Sunt momente în care regret că s-au prăpădit timpuriu Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor. * Citeam că Robert-Francois Damiens (1715-1757) a fost ultimul condamnat la moarte în Franţa şi executat prin sfârtecare (cam cum au fost omorâţi Horea şi Cloşca la noi). În 5 ianuarie 1757, pe când regele Ludovic al XV-lea se urca în caleaşcă, s-a repezit la el, depăşind gărzile care-i asigurau aceluia securitatea şi a încercat să-l ucidă cu un cuţit. N-a reuşit de­cât să-l rănească uşor, suveranul având toată gardero­ba pe el fiind ger. A fost judecat rapid pentru regicid şi urma să fie executat în piaţa din faţa Primăriei Parisului. Auzind sentinţa, condamnatul ar fi spus: "La journée sera rude" (O să fie o zi grea.) Ştia ce-l aş­teaptă, dar un pic de umor i-a rămas. Urmările au fost multe: trupul sfârtecat i-a fost ars, iar cenuşa împrăştiată de vânt, casa i-a fost distrusă, fraţii şi surorile au fost obligaţi să-şi schimbe numele, tatăl, soţia şi fiica lui au fost alungaţi din Franţa. Oricum, dacă a dorit să intre în istorie prin gestul lui, Damiens a reuşit.