Anton Pann a avut răbdarea şi curiozitatea de a aduna între coperţile unui volum intitulat "Povestea vorbii", sumedenie de proverbe şi zicători populare, pline de seva înţelepciunii. Vă dau câteva la întâmplare: "Mâna altuia nu te scarpină cum îţi place; Tot cocoşul pe gunoiul lui cântă; Pe lângă lemnul uscat arde şi cel verde: Caută muiere să-ţi placă ţie nu altora; Numai cu un găinaţ de cioară marea nu se spurcă". Pentru mulţi români aceste vorbe de duh trebuie... traduse. * Mai toţi politicienii de azi, fie ei declaraţi de stânga sau de dreapta, îl vorbesc de rău pe răposatul Partid Comunist Român, dar nimeni nu se mai interesează de patrimoniul acestuia (şi a avut, har Domnului) hoteluri, case de vacanţă, gospodării, rezervaţii de vânătoare, parcuri auto, garaje, ateliere etc. Pe mâinile cui au ajuns. La fel cu patrimoniul sindicatelor, UTC-ului, BTT-ului, pionierilor, toate realizate prin munca românilor, nu a lui Dej sau Ceauşescu. Saşii au avut grijă să-şi recupereze tot ce au considerat că le aparţine, românii dau şi din ce-i al lor altora, în marea lor mărinimie, care, de fapt, nu-i decât o formă de prostie prost deghizată. * Ne mai având scriitori pe care să-i recenzeze, în această secetă literară, Nicolae Manolescu s-a orientat către politicienii, pe care îi caracterizează după gustul său. Iată câteva por­trete: "Dăncilă de Videle, cel dintâi premier analfabet din istoria României; grobianul Şerban Nicolae; libidinosul politic Eugen Nicolicea; Florin lordache, groparul de serviciu al PSD; Victor Surdu era un om instruit şi inteligent, mare băutor; Corneliu Vadim Tudor, epigon al lui Adrian Păunescu” etc. Deocamdată, despre liberali nu scrie nici de bine, nici de rău, aşteptând, probabil, să vadă cum se vor descurca la guvernare, cine ştie, poate prinde şi el vreun oscior de lustruit cu proteza! * Nu ştiu dacă-i adevărat sau anecdotă: întrebat ce are atâtea de discutat cu Al. Piru, cu care stătea închis în biroul de la Editura Cartea Românească, spre disperarea celor care aşteptau în anticameră, Marin Preda le-ar fi răspuns: îmi place la el că e nemaipomenit de urât. N-am mai văzut un om atât de urât. Mă uit la faţa lui şi nu-mi vine să cred că există în realitate" (Nu cred că era mai urât decât Nina Cassian, cu care n-a ezitat să se culce, la in­sistenţele ei, fireşte!) * La finele anului 2020, Biserica catolică din Franţa şi-a făcut bilanţul: 90 de milioane euro pierdere din cauza pandemiei, cu 18,5 la sută mai puţini bani câştigaţi decât în 2019, adică 526 milioane euro. Şi ai noştri or avea un bilanţ, dar de ce să ne spună nouă. * Apropo tot de pandemie şi de Franţa, statisticienii au publicat numărul locurilor de muncă pierdute din martie până în decembrie, pe sectoare: 12.037 locuri de muncă desfiin­ţate în construcţii aeronautice şi spaţiale, 6.650 în industria de automobile, 7.597 în transportul aerian, 6.037 în comerţul cu amănuntul, 2.699 în restaurante.

Concluzia: "Criza actuală este mai puţin violentă de­cât cea din 2009, când au fost desfiinţate 102.334 Iocuri de muncă, faţă de cele 22.631 de acum". La noi o fi făcut cineva o asemenea comparaţie, ca să ştim cam pe unde ne aflăm?