A intrat în vigoare legea finanţării de la buget a revistelor uniunilor de creatori, iniţiată de guvernul Boc şi susţinută de Ponta. Excelent. Mai rămâne să vedem ce vor publica şi cine le va citi. * Apropo, câţiva piteş­teni chestionaţi, pe stradă, de o fătucă şugubeaţă, n-au ştiut cine este autorul schiţei "D-l Goe". I-adevărat că erau din generaţia facebook, nu din cei care mai citeau cărţi. * Un număr al revistei Dilema veche are ca supliment "Romul de afaceri". Am cumpărat-o cre­zând că e vorba de plăcuta băutură cubaneză ori de Jamaica. În realitate, se referea la ţigani. Dau un... rom mare pe doi sirieni mici. * Un urs, amator de dulce, a dat iama într-o cofetărie ("gelaterie", cum le place poligloţilor) dintr-un cartier mărginaş al Braşovului, a speriat vânzătoarele, a spart congelatorul şi-a lins tot ce era înăuntru. Jurnaliştii n-au mai completat informaţia. Eu, când beau must sau tulburel, am grijă să mă aflu în apropierea unei vespasiane, iar acasă stau direct în closet. * Într-un an, student încă fiind, m-am dus la mare după 15 sep­tembrie: preţuri mici, vreme blândă, oameni liniştiţi. A fost dezolant, toţi ospătarii, hote­lierii, localnicii îşi făcuseră plinul şi te tratau cu sictir. Tipic româneşte, în loc atunci să fie mai amabili, mai serviabili, mai atenţi. Am crezut că în capitalism e altfel, dar e mai respingător: la înghesuială se fură mai bine, aşa că... să vină vara viitoare. * Global Age Watch Index 2015 (habar           n-am cine-s ăştia) publică un clasament al celor mai potrivite ţări în care să-ţi duci bătrâ­neţea şi s-o mierIeşti. Pe primele locuri sunt: Elveţia, Germania, ţările scandinave, Canada, Olanda, Japonia, SUA, Marea Britanie, România fiind abia pe locul 45. Tâm­penii. La noi, cu o pensie de 800 de euro - cam cum au occidentalii de mijloc - poţi muri... sănătos - la 100 de ani, cu bocitoare, lăutari, sobor de preoţi, după preferinţe şi pomana "all inclusiv". * Soco­titorii noştri de meserie (adică plătiţi)  ne spun că, în Bucureşti trăiesc, alături de români (?), turci, chinezi, basarabeni, si­rieni, irakieni, libanezi, iranieni, iordanieni şi vietnamezi. Pe vremuri, Bulă zicea că, la ei în familie, valuta forte era "cio­canul gabonez". Bursa finan­ciară s-a mai schimbat între timp! * Tot aud că românii din străinătate se feresc unii de alţii, că-s bârfitori, cârcotaşi, cusurgii, se suspectează. Ăia, vă spun eu, nu-s români. După trei săptămâni în care mi-am schimbat limba maternă în Franţa, când m-am întâlnit cu NeIu Chindea şi cu Junii Sibiului, mi-au dat lacrimile (şi, din fire nu-s căcăcios). Nicăieri nu-i ca acasă, cu condiţia să ai una. * Andrei Pippidi scrie un serial în revista Dilema veche, intitulat "Falsa moarte a monarhiei", în care încearcă să ne convingă că românii îşi iubesc regii. Poveşti, românii nu se iubesc nici pe ei, darmite un Hohenzollern decrepit. (Dacă mă credeţi, mă doare mai tare moartea unui prieten, decât a sute de emigranţi care se îneacă în Mediterana) * Tot aşa, îi dau dreptate filozofului rus Nikolai Berdeaev, care zicea: "Cei asupriţi nu vor putea domni niciodată, pentru că, în momentul domniei, ei devin asupritori". Se vede.