Se caută, se inventează tot felul de aparate, de meniuri, de reţete pentru slăbit, se cheltuiesc o groază de bani la sălile de fitness, când metoda e foarte simplă: întrebaţi-i pe cei care au supravieţuit în lagărele de concentrare - muncă multă şi mâncare puţină sau deloc! Ronţăind covrigi, molfăind plăcinte unsuroase, lingând îngheţată colorată, turnând în tine bere ca-n canal şi plimbându-te agale pe Corso, cântăreşti un chintal şi te bucuri să ajungi la 70 de ani... * A apărut o carte cu scrisori de dragoste între Nae lonescu, profesorul, mentorul legionarilor români şi soţia lui, Elena-Margareta lonescu, născută Fotino, intitulată "File de corespondenţă. A ta de tot, al tău de tot". Epistolele sunt pline de dulcegării. Am răsfoi-t-o, n-am citit-o, pentru că ştiu că "tata Noe" - cum îi zicea în derâdere Carol al II-lea a fost un fustangiu fără sentimente. Cei doi nu au divorţat, "salvând" căsnicia, dar n-au mai trăit împreună. Nu văd rostul cărţii. Cine mai citeşte ştie că fiul marelui Caragiale, Mateiu, a vrut toată viaţa să ducă un trai de boier şi a găsit soluţia: s-a căsătorit în 1923, cu Marica Sion, el având 38 de ani, ea.. 63, "mireasa" având oarece averi. A făcut multe aiureli, dar opera lui este remarcabilă. I-ade­vărat că, până la urmă, eşti ceea ce faci. * Fiindcă veni vor­ba, unii mă înjură (bineîn­ţeles că nu în faţă, pe după garduri şi interneturi) că îl amintesc (sunt obsedat) pe Ilie Floaş, cel care, primul, a spart gaşca saşilor din centrul Sibiului cu magazinul de-i zice acum Billa. Şi-a mai fost un mărginean, din Răşinari, loan Răspop, care a avut restaurant, în 1929, în Piaţa Mare, la parterul actualei Case Albastre. Cum aş putea să nu-i pomenesc? * La noi, în Ardeal, moartea nu prea era pomenită, fiind un cuvânt aducător de nenoroc. În schimb, la regăţeni, moartea este o bagatelă. Vedeţi la schiţele lui Caragiale de odinioară, dar şi la fotbaliştii de azi, când se jură: "Să moară mama" sau "Să moară mă-sa" (În "D-l Goe", baba îl întreabă pe copil: "Să moară mam'­mare?", iar nepotul răspunde senin "Să moară!"). Susţin, ca şi istoricii, că suntem aceeaşi naţie, dar nu-s chiar convins! * Un ins căruia-i place să des­pice firu-n patru vrea să ne convingă că Uniunea Euro­peană nu va fi reală până ce nu va adopta o limbă comună (aşa cum au făcut americanii, în ţara lor, alcătuită din toate naţiile pământului, vorbindu-se doar "americana"). Zice: "În timpul Evului Mediu, când latina era încă o limbă universală a Europei, Europa era mult mai unită decât reuşeşte să fie astăzi". Mie îmi pare că bate câmpii. * Închei cu o vorbă de-a lui Ralph Waldo Emerson, scriitor... american: "Chiar dacă musafirii mei de seară nu se uită la ceas, ar trebui să poată citi pe chipul meu cât e ora". La mine o pot citi şi ziua!