Am găsit două "definiţii" ale culturii: francezul Andre Malraux scria: "Cultura e ceea ce face ca omul să fie altceva decât un accident al universului", iar românul Mircea Eliade zicea: "Cultura este singurul mijloc de afirmare, şi în faţa omenirii de astăzi, şi în faţa istoriei de mâine". În capitalismul nostru, cultura este pusă pe acelaşi loc cu sportul, doar ca mijloace de divertisment, nu de formare a personalităţii. Politicieni actuali n-au auzit de "Mens sana in corpore sano". * Zice că România se află pe locul 6 în lume din punctul de vedere al religiozităţii decIarate (89%). Bine zis "declarate", pentru că, în realitate, ne comportăm mai rău decât păgânii* Economiştii de toate culorile şi sub toate regimurile au fost preocupaţi de problema repartiţiei, a modului în care producătorii de bunuri au acces la rezultatele muncii lor. Se părea că soluţia au găsit-o comuniştii (cel puţin teoretic): "De la fiecare, după capacităţi, fiecăruia după munca sa." Iar într-o fază superioară a societăţii: "fiecăruia după necesităţi." Vrăjeli. Cel mai bine s-a gândit socialistul utopic Robert Owen, care propunea ca repartiţia bunurilor să se facă în funcţie de... vârstă, bătrânii primind mai mult, pentru că au muncit mai muli ani! Nicicum nu-i bine şi întotdeauna sătulul nu-l va crede pe flămând. * Conform unui comunicat al CNA-ului, în România funcţionează 633 posturi de radio, 750 posturi de televiziune, cu emisie terestră şi prin satelit, 3.727 reţele de distribuţie prin cablu, din acest punct de vedere ara noastră poziţionându-se printre cele mai dezvoltate pieţe ale audiovizualului din Europa Centrală şi de Est. Multe posturi, dar proaste, cantitate fără calitate.* Sas după tată, român după mamă, stabilit în Franţa în 1971, George Astaloş (n. 1933 în Bucureşti) are umor în versuri: "Viaţa-i parcă eram ieri culcuşit printre muieri/Cu lăptării legănate şi biberoane sculate/Să te tragă dedesupt şi să te pună la supt/Ţâţoance cum nu mai vezi nici la capra cu trei iezi (...) Aşa-i viaţa o ţigare ajungi la chiştoc şi moare/Trăi-o-aş să-i meargă buhu că într-o zi o să-şi dea duhu/Şi-oi rămâne singur cuc ea mierleşte eu mă duc/Mai bine s-o iau în piept că d'aia-s băiat deştept/Viaţa parcă-i o fântână când sapi jos apa-i mai bună/Că aşa ti-e scris în soartă cu brelan de aşi în poartă/Şi muzici de lăutari să te urci pe caii rnari/Cu cerere şi ofertă marinarii pe covertă (...)" Poezia, scrisă în argou, este intitulată "Balada visătorului de lux" şi are 22 de strofe... * Marta Petreu despre Ion lanoşi: "Iubeşte solidaritatea umană, dar n-are parte de ea, fiindcă, aşa cum singur s-a numit, el este "omul de la mijloc": evreu şi ungur pentru români, dar român pentru evrei şi unguri, marxist pentru nemarxişti, antimarxist pentru marxişti, filozof pentru scriitori, scriitor pentru filozofi şi peste toate, scriitor român."