Acum citesc infinit mai puţin, nu pentru că mi-ar fi scăzut apetitul (să nu vă gândiţi la cel sexual!), ci pentru că nu prea găsesc ceva pe gustul meu: iau Tribuna de la Cluj din reflex (deşi e tot mai anemică), România literară (pentru că-i, totuşi, reprezentativă în peisaj), Cultura lui Augustin Buzura (cam politizată în ultima vreme) şi Dilema veche (pentru câteva articole şi pentru Andrei Pleşu, cu care nu-s tot timpul de acord, însă are şarm şi când bate câmpii). Apropo de această ultimă revistă amintită, în nr. 605 a.c., mi-a atras atenţia un eseu semnat de Vintilă Mihăilescu, din care citez un pasaj destul de larg: "(...) De aici am mers la Sibiu, faimoasa capitală culturală a Europei în 2007. Un oraş superb, cu o tradiţie culturală mai bogată şi mai puternică în multe privinţe decât Braşovul. Un oraş pentru care 2007 nu a însemnat însă, pentru turism, decât o bidinea peste câteva faţade din centrul oraşului. Acum, în Piaţa Mică, trei s-au coşcovit deja, dând o neplăcută impresie de neîngrijire. O impresie şi mai neplăcută o lasă însă faptul că a apărut o parcare şi că piaţa a fost invadată de un bazar de chinezării şi fake-uri (?). Din atmosfera aceea minunată din Piaţa Mică n-a mai rămas nimic, iar farmecul său inconfundabil s-a risipit ca sub blestem. Avem 500 de metri pătraţi, cum să profităm de ei? Lăsându-i neocupaţi, domnilor edili (?), dacă vreţi să rămâneţi marea atracţie turistică a ţării! Am plecat aşadar de la Sibiu cu un gust amar (...)". Acest Vintilă Mihăilescu zice că-i antropolog şi profesor la fosta Academie "Ştefan Gheorghiu", de-i zice acum Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Nu mă cunoaşte, nu-l cunosc, dar bănuiesc că, dacă a venit în Sibiu, n-a stat doar să... plângă de mila Pieţei Mici, o mai fi văzut şi altele, ceva mai bune. Despre brambureala din Kleine Ring am scris şi eu - sesizat de localnici şi turişti - iar administraţia locală bănuiesc că, măcar din când în când, ţine seamă de foştii şi viitorii alegători. Aia cu faţadele şi bidineaua este conformă cu realitatea, dar sunt hibe mai mari şi mai ascunse, pe care turiştii care vin la Sibiu nici nu vor să le vadă, fiindcă ei se plimbă, se pozează, mănâncă (destul de ieftin), beau bine (care au pipota funcţională), dorm, urcă în autocare şi pleacă mai departe. Fără gust amar. Acela ar trebui să-l avem noi, sibienii, cei care rămânem şi vedem cum se cheltuiesc bani aiurea, pe tot felul de circării de calitate îndoielnică, în urma cărora nu rămân decât gunoaie pentru cei de la salubritate. Aici e buba şi nu ţine de faţadă!