Teodor Mazilu (1930-1980) a fost un dramaturg, prozator şi poet pe nedrept uitat astăzi, umorul său fiind irezistibil (vezi piesele Proştii sub clar de lună, Aceşti nebuni făţarnici, Amorul unui subaltern etc.). Ia­tă câteva panseuri de-ale lui: "Fericirea e mai mult o temă de conversaţie decât o realitate palpabilă; Aşa cum există pompieri voluntari, există, bineînţeles, şi idioţi voluntari; Prostia este, şi ea, o vocaţie, ca oricare alta, ca pictura, sau desenul, sau muzica; A lovi un om prost e ca şi cum ai lovi un copil...". A fost şi un împătimit al fotbalului, precum Fănuş Neagu, Radu Cosaşu, Ioan Chirilă, Adrian Păunescu, Eugen Barbu... Cronicarii de azi sunt nişte analfabeţi pe lângă cei pomeniţi. * Hannah Arendt (1906-1975), evreică germană, a parcurs cele 3.600 de pagini ale dosarului, publicând volumul "Eichmann la Ierusalim. Raport asupra banalităţii răului" (1963). Dacă nu ştiţi povestea, v-o spun pe scurt: născut în 1906, Adolf Eichmann a organizat şi condus acţiunea de exterminare a evreilor în perioada 1940-1945. În procesul de la Nürnberg a fost condamnat la moarte, dar reuşise să fugă înainte. S-a stabilit în Ar­gentina, dar a fost dibuit de agenţii Mosad, răpit, dus în Israel, în 1960, şi judecat. A fost condamnat la moar­te şi spânzurat la 31 mai 1962. Singurul mare criminal care a scăpat de mâna lungă a Mosadului este dr. Josef Mengele, care a murit de moarte bună în 1979, în Brazilia, la 67 de ani. Fiecare cu soarta lui. * Nu-i voi înţele­ge niciodată pe românii care îi zic lui Eugen Ionescu pe numele lui... franţuzit: Eugene Ionesco, fiindcă dramaturgul din Slatina, dacă ar fi dorit, şi-ar fi schimbat numele, cum au făcut mulţi evrei stabiliţi în Franţa (Samuel Rosenstock a devenit Tristan Tzara, Benjamin Fundoianu a devenit B. Fondane, Marcel Iancu a fost M. Janco, Eduard Marcus şi-a zis Ilarie Voronca etc. (Eugen Ionescu a avut ce-a avut cu regimul politic din România, nu cu ţara şi cu locuitorii ei, fiind gazdă bună pentru toţi românii care l-au vizitat.) * Înainte vreme, din când în când, scriam câte o cronică la spectacolele de teatru. Acum, la felul cum sunt interpretate piese clasice, mi-ar fi imposibil să leg câteva fraze. E un dezastru, iar Caragiale, Shakespeare, Cehov, Brecht, O'Neill, Moliere nu şi-ar recunoaşte, pur şi simplu, scrierile. Nu ştiu de ce nu se revoltă actorii!? * Un ins care semnează Joseph S.Nye Jr., profesor la Universitatea Harvard, scrie cu convingere că "Donald Trump este primul preşe­dinte american din ultimii 70 de ani care întoarce spa­tele ordinii liberale internaţionale create de SUA după al Doilea Război Mondial". Eu cred că Trump şi-a dat seama că "ordinea liberală" impusă de americani e o... po­veste, că democraţia americană nu li se potriveşte tutu­ror şi că ar trebui să-şi vadă de-ale lor. Toată lumea a văzut că, pe unde au trecut americanii, s-a ales pra­ful: în Vietnam, în Afganistan, în Irak, în Siria, în Egipt, în Iugoslavia... La noi şi-au depus doar ouăle - în cui­barele de la Deveselu şi Kogălniceanu - la clocit... * Compozitorul italian Pietro Mascagni spunea că "Muzica modernă e periculoasă precum cocaina". A trăit în perioada 1863-1945 şi n-a greşit mult, fiindcă noile orien­tări ale muzicii sunt nocive precum drogurile şi, de multe ori, merg împreună, ca excitante.