* Liderul Sindicatului Învăţământului Preuniversitar Sibiu a spus că există cazuri în care o femeie de serviciu cu salariu de circa 500 de lei trebuie să îngrijească 70 de copii la o grădiniţă * Dacă nu cresc salariile, sunt multe femei de serviciu care asigură singure curăţenia în şcoli şi care vor să plece din sistem *
500 de lei pentru a merge cu 70 de copii la toaletă. Se întâmplă în cazul femeilor de serviciu din sistemul de învăţământ, care au avut „ghinionul” să lucreze într-o grădiniţă. Pentru că legea spune că la 7 plecări se face o angajare, nicio femeie de serviciu nu a mai putut fi angajată. Astfel s-a ajuns la situaţii precum cele expuse de Teodor Fârţonea, preşedintele SIP, într-o conferinţă de presă, care spune că o singură femeie de serviciu a ajuns să ducă la toaletă 70 de prichindei. Salariul net pe care îl poate încasa o femeie de serviciu care lucrează la stat, în sistemul de învăţământ este cuprins între 480 şi 520 de lei. „La un salariu de 480 de lei sau 520 de lei net, că atât rămâne de la brut, comparabil cu ajutorul de şomaj care este tot atâta, se pune întrebarea dacă nu mai bine îşi ia ajutorul de şomaj un an şi în timpul acesta îşi găseşte un loc de muncă probabil mai bine remunerat, având în vedere că angajarea unei alte colege ca să poată face această întreţinere devine o iluzie”, a spus Teodor Fârţonea.
Acesta a afirmat că sunt cazuri în care există încărcări de muncă peste limita constituţio­nală, care spune că nimeni nu poate fi forţat să lucreze fără salariu. „Normarea prevedea o anumită suprafaţă de metri pătraţi sau un anumit număr de grupe în obligaţia de normă întreagă a unui personal de întreţinere, supra­feţe de îngrijire. Sunt deja unităţi de învăţământ în care avem doar o singură persoană din trei, încărcarea fiind cu mult peste 100%. Există şi riscul - pentru că multe sunt în ultimii 2 – 3 ani înainte de pensie - ca prin pensionarea acestora să avem unităţi de învăţământ fără niciun fel de personal de întreţinere – curăţire.  Vreau să vă spun că aproape 60 la sută din unităţile de învăţământ nu au 7 femei de serviciu. Şi dacă le dădeam pe toate afară, tot nu puteam angaja pe nimeni. S-a ajuns ca ele să lucreze 300%. Şi mai mult decât atât, personalul nedidactic este în situaţia penibilă ca după 25 de ani de serviciu să aibă tot salariul minim pe economie. Egal cu cel pe care un angajat, un absolvent de zece clase, care putea să fie angajat în această funcţie, de personal de întreţinere, care să ştie că dacă se va angaja în învăţământ, 25 de ani va sta la salariul minim pe economie”, a spus Teodor Fârţonea. Potrivit liderului de sindicat, singura soluţie pentru aceste cadre ar fi acordarea spo­rului de vechime pe tranşe în funcţie de vechi­mea în muncă: 0 – 5 ani, 5 – 10 ani, 10 – 15 ani, respectiv 5%, 10%, 15%, măcar la această categorie, ca să exis­te o oarecare deosebire de la salariul minim pe economie la debutant şi salariul pe care îl are un angajat după                       10 – 20 de ani vechime în câmpul muncii.

Şcoli fără personal de curăţenie

Întrebat dacă există şcoli unde să nu fie personal de întreţinere sau de curăţenie, Teodor Fârţonea a spus că deocamdată nu sunt cazuri, dar că sunt şcoli în care există un singur angajat şi care ameninţă cu demisia. Despre externalizarea serviciilor de curăţenie şi îngrijire, Fârţonea spune că poate au şanse la licee şi în şcolile care au copii mai mari, dar în niciun caz în grădiniţe. „Eu vreau să ştiu ce societate de curăţenie la o grădiniţă pune copilul pe oliţă, îl şterge la funduleţ, îi leagă şireturile, pentru că nu am auzit încă la nicio societate să aibă în obiectul de activitate asemenea activităţi. Acolo femeia de serviciu e o persoană mult mai complexă, are un rol mult mai deosebit decât orice altă femeie de serviciu. Acolo ne gândeam la sporuri pentru condiţii deosebite, pentru condiţii penibile, pentru că şi acest personal este foarte important pentru unitatea de învăţământ”, a spus Teodor Fârţonea.

Rezolvarea ar putea veni din grilele de salarizare

Pentru a putea rezolva probleme atât în ceea ce priveşte salarizarea personalului nedidactic, cât şi în ceea ce priveşte sala­riza­rea personalului didactic, SIP a demarat ieri, în toate unităţile de învăţământ o campanie de strângere de semnături pentru o petiţie pe care a iniţiat-o Federaţia Sindicatelor din Educaţie Spiru Haret, care vizează atenţio­narea Guvernului şi a primu­lui ministru referi­toare la obligaţia asumată de a reevalua sala­rizarea angajaţilor din învăţământ. „Avem, în această petiţie, două puncte pe care să le abordăm: o nouă filosofie a salarizării din învăţământ pentru personalul didactic şi un punct distinct şi pe care îl cerem mai rapid a se rezolva este legat de salarizarea perso­nalului nedidactic şi problema sporurilor care ar trebui aprobate printr-un regulament asumat printr-un ordin de ministru cu privire la sporurile pe care personalul nedidactic le-ar putea obţine. E vorba de sporuri în condiţii dificile sau mai penibile, dacă le putem spune aşa, pe care le-au pierdut”, a declarat Teodor Fârţonea, liderul SIP Sibiu.

Cheltuieli acoperite de părinţi

Potrivit liderului SIP Sibiu, problemele legate de subfinanţarea învăţământului nu se opresc doar la salarizare, ci şi la finanţarea unor lucrări. Astfel, deşi nu ar trebui, părinţii cotizează cu sume cuprinse între 100 şi 200 de lei pentru lucrări în sălile de clase, ba chiar participă la acestea. „Sunt cheltuieli de la zugrăvit, igienizare, paluxat, perdele, faţă de masă la catedră, poate dat un lac pe catedră sau pe bănci. Sunt sume de la caz la caz după cum iniţiativa doamnei învăţătoare sau a profesorilor diriginţi sau nivelului de uzură al clasei impune. Sunt şcoli la care efortul părinţilor este mare, sunt şcoli în care unele clase nu se pot igieniza la nivelul acesta pentru că unii părinţi nu au bani şi acolo apar discuţii”, a spus Fârţonea.
Acesta a afirmat că astfel de cazuri au loc mai ales în comunele sărace, unde statul abia acoperă încălzirea şi volumul de lemne pentru iarnă. „Se apelează la nişte părinţi care, cu chiu - cu vai, strâng câte 100 – 200 de lei pe an şcolar pentru diverse cheltuieli com­pensatorii. Profesorii cu doi trei părinţi fac lucrările, dar trebuie cumpărate mate­ria­lele, care sunt scumpe”, a mai spus Fârţonea.