Prima care ne răsare în minte când ne gândim la sediile ziarului Tribuna este clădirea cu numerele 1-3, de pe strada Nicolae Bălcescu. Edificiul cunoscut şi ca Palatul "Transilvania" îşi desfăşoară istoria şi poveştile chiar în faţa Hotelului Împăratul Romanilor, la intrarea pe Bălcescu, dinspre Piaţa Mare, acesta fiind locul în care a prins viaţă, în urmă cu exact 129 de ani, primul număr al Tribunei lui Ioan Slavici. În acel an, 1884, omul de cultură nici nu bănuia probabil că gazeta pe care o trimitea în lume avea să devină un simbol al Sibiului şi al românilor din zonă şi că, după 129 de ani, pe aceeaşi vreme, va fi încă aici. Aproape de sufletul sibienilor.
Chiar dacă Palatul "Transilvania" a fost prima "casă" a Tribunei, timpul şi schimbările pe care le-a adus cu el au făcut ca pe parcursul activităţii sale "laboratorul" de veşti al sibienilor să-şi mute cartierul general în cel puţin patru alte clădiri din oraş (după cum se arată pe pagina web a Pimăriei Sibiu, la rubrica "Patrimoniul istoric şi arhitectural al Sibiului"), până s-a stabilit, după anii '90, pe strada George Coşbuc, la numărul 38, acolo unde cititorii săi îl găsesc şi astăzi.
Alături de magazinele lui Julius Wermescher şi Fritz Connerth
Ridicat pe locul a nu mai puţin de trei case vechi, Palatul "Transilvania" este astăzi o clădire care se laudă cu un parter şi două etaje, împreună cu alte două corpuri formând două curţi. Redacţia ziarului Tribuna a funcţionat în vechea clădire de aici timp de patru ani, din 1884, anul apariţiei, până în 1888. Numele palatului vine de la proprietarul clădirii, cea mai mare bancă de asigurări din Transilvania, care a fost deschisă în 1868 şi îşi avea birourile la etajul I. Tribuna şi primii săi redactori nu sunt însă singurii care şi-au pus amprenta asupra locului, pentru că în corpul din spate al clădirii de la numărul 3 sibienii îl găseau pe la 1900 pe fotograful Emil Fischer, împreună cu atelierul său.
Perioadele agitate ale istoriei nu au scăpat din vedere oraşul, clădirile şi oamenii săi, subsolul actualului Palat "Transilvania" fiind folosit în 1941 ca adăpost antiaerian. Cu toate acestea, din cauza poziţiei sale, parterul construcţiei a avut mai tot timpul o destinaţie comercială. Nu mai puţin de cinci comercianţi şi-au găsit sediu de firmă aici, începând cu magazinul de stofe şi covoare a lui Julius Wermescher, reprezentantul fabricii de stofe Scherg din Braşov, ce se afla în stânga clădirii şi a fost deschis în acelaşi an în care ieşea prima dată Tribuna - 1884. Sibienii şi toţi cei care au trecut pe aici şi-au putut cumpăra covoare din magazin până la naţionalizare, dar şi după, întrucât în perioada comunistă covoarele au continuat să se vândă în acest loc. Tot la palat (în partea lui centrală), şi tot odată cu Tribuna - în 1884 - a luat naştere aici şi un magazin cochet destinat damelor. Este vorba despre firma lui Fritz Connerth, producător şi vânzător de pălării pentru femei, care s-a aflat în clădire până în 1948. Pălăriile şi covoarele nu au fost însă singurele "bunătăţi" ce puteau fi achiziţionate de la magazinele ce au funcţionat în clădire, ci şi ceasurile şi bijuteriile lui Julius Erös (până la primul război mondial) sau îmbrăcămintea Juliei Rosenthal al cărei magazin a funcţionat în dreapta clădirii până înainte de primul război mondial. În palat şi-a mai desfăşurat activitatea, printre alte firme, şi Banca Centrală pentru Industrie şi Comerţ (sucursala Sibiu), care în 1940 şi-a închis reprezentanţa din oraş.
Pe strada Mitropoliei, la numărul 19
Clădirea situată pe strada Mitropoliei la numărul 19 este cea în care îi regăsim pe tribunişti din noiembrie 1890 până în 1896, când redacţia se mută pe strada ce îi va purta numele: Tribunei. Deşi nu la fel de spectaculoasă precum Palatul "Transilvania", casa de pe Mitropoliei l-a adăpostit, între anii 1863 - 1903 pe poetul şi pedagogul Zaharia Boiu, care i-a fost şi proprietar. Mai mult decât atât, în clădire au avut loc conferinţele naţionale ale Partidului Naţional Român din ianuarie 1892 şi iulie 1893, aici desfăşurându-se, totodată, şedinţa conducerii P.N. R. din 25-26 martie 1892 pentru stabilirea textului Memorandului. În perioada interbelică spaţiul va fi ocupat de Şcoala Profesională de Fete venită de pe strada Dealului şi care va primi, mai târziu, denumirea de Şcoala de Gospodărie.
Într-o clădire cu "Foaia Poporului"
După ce s-a născut pe Corso şi a trecut scurt pe Mitropoliei, timp de şapte ani, de la începutul lui 1896, până în 28 aprilie 1903 când a apărut ultimul său număr, ziarul Tribuna a fremătat alături de redactorii săi în Palatul Typografia, situat pe strada Tribunei, la numărul 15. Ridicată de Asociaţia “Typografia” care avea tipografie, librărie şi redacta ziarul Tribuna, clădirea formată din subsol parter şi două etaje, era un fel de centru al tipăriturilor, pentru că aici funcţiona şi redacţia ziarului Foaia Poporului.
Tot aici şi-a petrecut ultimii ani din viaţă ziaristul şi scriitorul Ion Pop Reteganul (1853 - 1905), iar gurile bune spun că sediul Tribunei era vizitat zilnic de elevii de liceu, pe atunci, Octavian Goga, Ioan Lupaş şi Aurel Vlaicu, pentru a primi ziarul gratuit.
Str. Nicolae Bălcescu nr. 45
Tribuna nu a dispărut cu totul din lumea Sibiului, pentru că în perioada interbelică ziarul sub diferite denumiri a continuat să strălucească. De remarcat este Tribuna lui Nicolae Droc, care a apărut între anii 1928 şi 1936, una dintre redacţiile cunoscute fiind pe Nicolae Bălcescu, la numărul 45, clădire în care funcţiona şi restaurantul Bufniţa. Timp de un an de zile, din '34 până în '35 Tribuna lui Nicolae Droc şi-a desfăşurat activitatea în clădirea formată din subsol, parter şi două etaje, care cuprinde mai multe corpuri ce se întind până spre strada Cetăţii.
Veştile Tribunei nu sunt singurele care au prins viaţă aici, pentru că la această adresă începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea a funcţionat berăria lui Josef Drexler. Galbena licoare a curs valuri valuri aici până în 1890 când clădirea şi restaurantul au fost cumpărate de Friederich Speck şi chiar şi după aceea, când proprietari precum Ludwig Kwanka şi Michael Bell s-au succedat, la cârmă. Numele pe care îl are şi astăzi, "La Bufniţa" - Zur Eule - i-a fost atribuit începând din decembrie 1922, când atât casa cât şi restaurantul au intrat în posesia lui A. Gundisch, unde şi rămâne până la naţionalizare.
Odată cu acea perioadă neagră, "Bufniţa" îşi pierde aripile, pentru că numele restaurantului se schimbă în Cindrelul, doar pentru a reveni, apoi, la vechea denumire de zburătoare a nopţii. Mai mult decât atât, Bufniţa este cel mai vechi restaurant din Sibiu care funcţionează fără întrerupere în aceeaşi locaţie şi al doilea ca vechime care funcţionează sub aceeaşi firmă.
Renăscând în anii '60
Deşi ziarul a apărut cu intermitenţe, istoria şi Sibiul nu au putut renunţa la moştenirea lui Slavici, aşa că la sfârşitul anilor '60 Tribuna a renăscut, doar pentru a rămâne alături de sufletul sibienilor până astăzi. Un lucru totuşi nu s-a schimbat, pentru că redacţia ziarului s-a mutat de mai multe ori până când şi-a găsit sediu stabil pe, curios, strada care poartă chiar numele unuia dintre redactorii săi valoroşi - George Coşbuc. Sediul de astăzi, de la numărul 38, a rămas neschimbat de mai bine de 20 de ani, însă înainte de a ajunge aici, în anii comunismului, Tribuna şi-a desfăşurat activitatea în: clădirea fostului CEC din Piaţa Mare în care se află acum sediul Primăriei Sibiu, în clădirea actualului Rectorat al ULBS de pe Bulevardul Victoriei, în Palatul Justiţiei, cu ferestrele privind spre strada Justiţiei, pentru ca să prindă Revoluţia din 1989 la parterul actualei Facultăţi de Ştiinţe de pe strada Ioan Raţiu.
