Indiferent că vorbim despre ghivecele de la ferestre, din balcoane sau de pe terase, despre grădinile de mici sau mari dimensiuni, ori de câte ori ne gândim la plante, realizăm că îngrăşământul este esenţial. Aşa cum noi, oamenii, avem nevoie de apă şi de hrană pentru a exista şi a fi sănătoşi, tot aşa legumele, copacii, arbuştii şi florile au nevoie de îngrăşământ pentru a creşte mari şi frumoase. Pentru a rodi cu o şi mai mare bogăţie.

O simplă vizită la chioşcurile din Piaţa Cibin, la magazinele de bricolaj, la supermarketuri sau hypermarketuri ne poate convinge că, în materie de îngrăşăminte chimice pentru plante, piaţa geme de pro­duse. Mai mult decât atât, multe dintre acestea promit să ajungă direct la "ţintă". Adică la rădăcinile muşcatelor, în cazul îngrăşământului pentru muşcate, ale cactuşilor, ale legumelor ori ale copacilor.

Fără chimicale!

Chimicalele sunt, însă, chi­micale, nu de puţine ori grădi­narii amatori preocupaţi de calitatea solului şi a plantelor de care au grijă ferindu-se să folosească îngrăşământul artificial. Aşa ajung la îngră­şământul ecologic. Partea aceasta este însă una dificilă mai ales dacă grădina ta e mijlocie sau mică sau dacă plantele pe care le ai de îngrijit nu sunt într-un număr prea mare. Toate aceste probleme au, însă, o soluţie, una extrem de simplă care le promite celor care apelează la ea să găsească o folosinţă tuturor resturilor de legume, fructe şi zaţ de cafea din gospodărie: containerul de compost.

De ce să folosim compostul?


Când vine vorba despre cres­cut o floare sau 10 hec­tare agricole, cel mai important aspect este calitatea solului. Se ştie deja că un pământ bogat şi "gras" va garanta succesul seminţelor, lucrul acesta fiind valabil în toate îndeletnicirile care au în vedere creşterea plantelor.
Folosirea compostului pro­mite crearea humusului, binevenit în grădini, pentru că aduce nutrienţi necesari în dezvoltarea plantelor, reţi­nând, totodată, umiditatea solului. Mai mult, folosirea con­tainerului de compost pentru a arunca acolo resturile vege­tale din bucătărie uşurează gunoiul menajer cu aproxi­mativ 30 la sută, cu efecte benefice asupra mediului.

 
Ce putem pune în containerul de compost?


Odată ce te-ai decis să achi­ziţionezi un container de compost, care costă aproxi­mativ 100-150 de lei, proble­ma este pe trei sferturi rezol­vată, în recipientul special putând pune la "îngrăşat" orice rest vegetal din bucătărie sau curte, peste un strat de sol din grădină.
Din bucătărie:
*firmituri
*cojile şi cotoarele de fructe şi legume
*cojile de seminţe
*cojile de ouă
*cenuşa de la grătar
*pliculeţele de ceai
*zaţul de cafea cu filtru cu tot
*cotoarele de porumb
*peleţi
Din curte şi gospodărie
*iarba tăiată
*resturile de plante
*frunzele şi florile uscate sau deteriorate
*acele şi conurile co­niferelor

Ce nu se pune în container?

Chiar dacă în containerul de compost pot ajunge aproape toate resturile organice, bio­de­gradabile, de prin gospo­dărie, carnea trebuie să lip­sească din ecuaţie. Aşadar, nu trebuie puse în container carne, oase, buruienile (mai ales dacă au ajuns în stadiul de a face seminţe) sau resturile de plante bolnave, care pot contamina viitoarea producţie de îngrăşământ.

Cum se face "compostarea"?

Odată achiziţionat contai­nerul special de compost, producerea de îngrăşământ devine o treabă foarte simplă. Mai ales dacă sunt urmaţi câţiva paşi simpli.
*alege un colţ umbros în curtea ta şi aşază con­tainerul direct pe pământ. Aşa vei lăsa liberă calea larvelor şi bacteriilor benefice din sol pentru a intra în container şi a-l aerisi, ajutând la des­compunerea resturilor.
*aşază resturile în straturi, la baza "grămezii" aşezându-se crenguţe sau paie, pentru a asigura drenajul şi aeri­sirea.
*peste paie şi crenguţe adau­gă materialele de com­post, alternând straturile ume­de, cu cele uscate. "Ingre­dientele" umede sunt repre­zentate de resturile de legume şi fructe, pliculeţele de ceai sau cafeaua, în timp ce materialele uscate constau în paie, frunze, resturi de lemne sau peleţi. Dacă ai de-a face cu cenuşa, împrăştie "praful" în straturi subţiri în container.
*adaugă verdeaţă (resturi de iarbă, trifoi şi orice rest verde) bogată în nitrogen, care activează compostul, grăbind procesul
*păstrează umezeala, fapt pentru care, ocazional, trebuie udat conţinutul containerului (dacă ploaia nu reuşeşte să-şi facă treaba)
*acoperă grămada cu lemn sau pungi de plastic, pentru a menţine umiditatea şi căldura, două elemente esenţiale în procesul de descompunere. Acest pas ţine la distanţă apa  nedorită, pentru că viitorul compost trebuie să fie umed, nu înecat în apă.
*mişcă totul. Acesta este un pas ce trebuie făcut o dată la câteva săptămâni, cu ajutorul unei furci sau al unei lopeţi. În acest fel compostul va primi oxigenul necesar întregului proces.
*odată făcută întreaga grămadă, noile resturi pot fi adăugate fără probleme, fără a mai ţine cont de straturile de la început. Odată urmaţi aceşti paşi, în aproximativ 30 de zile ar trebui să fie gata prima "producţie" de îngrăşământ, pe care o recoltezi de la baza containerului şi care trebuie să aibă un miros plăcut, de pământ de pădure.

Câteva sfaturi pentru evitarea mirosului

*pentru a evita apariţia musculiţelor în jurul containerului, ai grijă să nu laşi resturi de legume sau fructe descoperite. Mai mult, păstrează la îndemână nişte iarbă, cu care să acoperi stratul de coji şi cotoare proaspăt aduse din bucătărie. Stratul de iarbă nu trebuie să depăşească 2 centimetri. Totodată, limetele sau calciul descurajează musculiţele.
*pentru a te asigura că nu vor zbura spre tine mirosuri neplăcute dinspre containerul de compost, asigură-te că nu vor ajunge acolo carne sau oase. Aceasta este prima "regulă", cea de-a doua referindu-se la acoperirea resturilor cu iarbă verde sau uscată, de care vorbeam mai devreme. Lămâile şi calciul vor neutraliza mirosurile neplăcute, la fel ca resturile uscate de iarbă, muşchi sau frunze.