Indiferent că vorbim despre croşetat, gătit, tricotat, spălatul ferestrelor, înot, desenat, dansat şi altele asemenea, tot ce facem în timpul nostru liber, departe de serviciu şi de obligaţiile de zi cu zi, se numeşte hobby. Aceasta este activitatea care ne place şi care dă sens vieţii noastre, tocmai din cauză că ne reprezintă. Unii, mai norocoşi, reuşesc să facă şi mai mult, transformându–şi hobby–ul în meserie, însă cei mai mulţi dintre muritorii de rând trebuie să rupă câte–o fărâmă de timp din programul lor încărcat pentru a se ocupa de ceea ce le place cel mai mult şi mai mult să facă: grădinărit, cumpărături, internet, muzică şi aşa mai departe.
Ştim ce ne place nouă să facem. Dar nu prea ştim cam în ce categorii se încadrează hobby-urile cu "ştaif" cele la care se dedau oamenii cu bani. Pe care, dacă aruncăm o privire mai atentă, le-ar putea face ori şi cine. La o scară mai mică şi cu bani mai puţini, evident.

De(z)gustarea de vin

Dacă şampania (cea adevărată) a reuşit să se transforme într-un simbol al bogăţiei şi al bunului gust cam tot în această categorie se încadrează şi vinul. Adică, dacă-ţi place vinul, e musai să fii un pic mai deştept decât alţii care beau rachiu, de exemplu sau, dacă nu, măcar mai rasat şi viceversa.
O prostie, nu-i aşa?
Cert este, însă faptul că mult timp degustarea de vin a fost considerată o îndeletnicire la care se dedau mai mult bogaţii, mitul dezmembrându-se treptat. Ba mai mult decât atât, nu prea departe de casele noastre, în centrul Sibiului, există un local unde se organizează săptămânal degustări de vinuri. La preţuri mai mult decât accesibile, dar e drept, nu vorbim despre băuturi al căror preţ începe de la câteva mii de lei.

Călătoriile hai-hui
 
Republica Dominicană, insulele Pacificului de Sud, Cuba, Insulele Seychelles sunt, toate, unele dintre destinaţiile de vis ale...bogaţilor. Românii şi nu numai ei, au trăit mult timp cu ideea şi convingerea că în general călătoriile în afara graniţelor ţării, drumurile cu avionul, cazările la hoteluri de cinci şi chiar mai multe stele, la fel ca locurile paradisiace şi chiar simplele opriri prin capitalele Europei le sunt interzise oamenilor obişnuiţi.
Nimic mai greşit!
Pentru că tendinţele din ultimii ani, chiar şi aşa zişi de criză, ne-au arătat că nu mai trebuie să fii "putred de bogat" ca să vezi Parisul, castelele de Germania, poarta Brandenburg, pistele de schi din Austria, Elveţia sau Italia. Şi chiar insulele cu nisip alb şi cu apă turcuoaz, paradisiace.
E adevărat că pentru o oprire în Zanzibar, de exemplu e nevoie de mult mai multe fonduri decât ţi-ar trebui pentru o oprire de o săptămână în Malta, însă, vremurile fac ca aproape nimic să nu fie imposibil. Dacă îţi doreşti asta, evident.

Pasiunea pentru antichităţi

Realitatea ne-a arătat că în momentul în care sunt însoţiţi de bun gust, banii le ascut oamenilor pasiunea pentru lucrurile cu o istorie generoasă. Şi nici nu este de mirare că arta, mobilierul şi antichităţile devin monede de schimb şi ţinte pentru bogaţi. Pictorii şi sculptorii celebri, obiectele rare şi interesante care le-au supravieţuit multor proprietari reuşesc să insufle un sentiment de fascinaţie în sufletele celor care îşi permit să le cumpere, făcându-i să cheltuiască sume fabuloase pentru a le achiziţiona.
Dar sunt "vechiturile" întratât de exclusiviste? Nu neapărat.
Pentru că dacă stai strâmb şi judeci drept, dacă pui bani de-o parte şi îţi doreşti neapărat să achiziţionezi o masă elegantă, un serviciu de cafea de la începutul secolului XX sau o argintărie din era Art Nouveau, acest lucru nu este întru totul imposibil. Totul este să te înarmezi cu răbdare, să faci economii serioase, să cunoşti un tapiţer sau pe cineva care recondiţionează astfel de frumuseţi şi să cauţi..cauţi..cauţi...