Dacă mediul on line permite oricui accesul gratuit la informaţie, singura condiţie fiind să dispui de un smartphone, o tabletă ori un calculator conectat la Internet, când vine vorba despre presa tipărită, lucrurile se schimbă. Un studiu efectuat de Tribuna în perioada 5 ianuarie - 30 martie arată că, în materie de ziare, sibienii preferă să plătească pentru a se informa. Opţiunea poate părea paradoxală, în condiţiile în care publicaţiile gratuite au devenit obişnuite şi în România, însă, conform răspunsurilor obţinute de la cei chestionaţi, publicul pare să aibă încredere mai mare într-un produs media plătit. Tendinţa locală se înscrie într-o abordare generală, relevată de un studiu elveţian, publicat cu aproximativ un an în urmă, conform căruia, ziarele distribuite gratuit pierd teren în faţa celor vândute.

Deşi se spune despre români că sunt mari amatori de gratuităţi şi chilipiruri, când vine vorba despre presa tipărită, sibienii preferă să plătească pentru informaţie. Cel puţin, asta arată un studiu realizat de Tribuna de la începutul anului. Fie că e vorba de ziare locale, fie că se raportează la publicaţii centrale, 72 la sută dintre sibienii intervievaţi au mai multă încredere în informaţiile pentru care plătesc.

Vor să fie siguri că informaţia ajunge la cititor

Singura sursă de venit a unei publicaţii este publicitatea, indiferent dacă vorbim de anunţuri de mică publicitate sau de spaţii mai mari destinate reclamelor. În aceste condiţii, fiecare publicaţie se străduieşte să atragă cât mai mulţi parteneri dornici să îşi promoveze produsele, serviciile. Numai că, fără un rezultat tradus în clienţi veniţi către întreprinzătorul care şi-a promovat produsul în paginile unui ziar, reclama nu îşi dovedeşte eficienţa. E de la sine înţeles, atât vânzătorul de spaţiu publicitar (ziarul), cât şi clientul (cel care îşi face reclamă) au un scop comun: informaţia să ajungă la cititor. Iar aici intervine discuţia despre destinatarul cunoscut al unui ziar tipărit şi cel necunoscut. Un ziar vândut, fie la chioşc, în magazin, fie prin abonament, va avea, mereu, un destinatar final. Mai exact, se ştie că un x număr de ziare vor ajunge, sigur, în mâinile cititorilor. În cazul ziarelor distribuite gratuit nu există un astfel de control. De exemplu,
20 de ziare plasate în cutia montată la intrarea într-un bloc pot fi luate de un singur locatar. Ei bine, în această situaţie, mesajul purtat de 20 de exemplare pentru minim  tot atâţia cititori va ajunge la un singur om. Şi această întâmplare se poate repeta. În cazul informaţiei dintr-un text publicitar, acest lucru este contraproductiv, intenţia celui care îşi promovează produse ori servicii fiind aceea de a ajunge la un public cât mai numeros. Acesta este motivul pentru care, atât în România, cât şi în străi­nătate, companiile care doresc să-şi promoveze cu succes oferta apelează doar la presa plătită, în cazul căreia destinatarul e cunoscut, fie el abonat ori cumpărător de ziar. Nu de puţine ori, teancurile de ziare gratuite ajung pe trotuar, de unde nu le ia nimeni pentru a le
răsfoi şi, astfel, informaţia publicitară se pierde.

Informaţia pentru o lună, cât un pachet de ţigări

Mulţi dintre sibienii chestionaţi de Tribuna consideră că, în cazul în care sunt nemulţumiţi de serviciile unei publicaţii vândute, o pot sancţiona prin renunţarea la a mai plăti pentru ea. În acest fel - cred cei intervievaţi - îi determină pe furnizorii de informaţie tipărită să fie atenţi la calitatea conţinutului ziarului. În plus, preţul scăzut pentru un abonament lunar îi face să opteze pentru acest serviciu. De exemplu, în cazul Sibiului, un abo­nament lunar la Tribu­na costă 15,86 lei, adică preţul plătit pentru un pachet de ţigări. În schimbul acestei sume, abonatul primeşte ziarul şase zile pe săptă­mână, preţul incluzând şi taxele poştale. Situaţia din Sibiu nu e cu mult diferită de cea din celelalte judeţe ale Transilvaniei, unde presa scrisă locală e una cu tradiţie: Alba, Arad,
Cluj sau Mureş.

"Un ziar vă rog!" sau click pe www.tribuna.ro
 
De altfel, Transilvania este regiunea cu cea mai puternică presă locală din ţară, oamenii având obişnuinţa de a citi ziare tipărite. Sibiul, Aradul şi Alba sunt, de mult timp, judeţele ale căror ziare se situează pe primele locuri în clasamentul presei locale, întocmit în funcţie de tiraj. Cu toate că mediul on line este un adversar de temut al presei scrise, din răspunsurile sibienilor se poate trage concluzia că, aici, presa tipărită va mai avea, pentru o bună
bucată de vreme, un cuvânt greu de spus. Dar acest lucru nu înseamnă că mediul virtual e neglijat. Se observă că varianta electronică a marilor ziare tipărite se bucură de o atenţie sporită din partea citiorilor de presă on line, unii dintre ei foşti cititori ai variantei tipărite.