Recent, editura sibiană Techno Media a publicat volumul "Nicolae Jurca. Corespondenţă", ediţie alcă­tuită şi îngrijită de Maria-Georgeta Jurca, soţia renu­mitului universitar (1935-2010). Am toată stima şi admiraţia pentru soţiile oamenilor de seamă, care doresc să menţină în atenţia opiniei publice amintirea celor lângă care au petrecut o mare parte din viaţă (dacă ar fi să le amintesc doar pe soţiile prietenilor, colegilor şi colaboratorilor noştri Radu Selejan, Vasile Avram, Nicolae Branga). De fapt, în prefaţa cărţii, doamna Maria-Georgeta Jurca îşi explică demersul: "Publicarea co­res­pondenţei istoricului şi prof. univ.dr. Nicolae Jurca va contribui la mai buna cu­noaştere a personalităţii sale. Totodată va facilita înţe­le­gerea atmosferei pre şi postrevoluţionare din România anului 1989".
Materialul, destul de vast, este structurat pe mai multe capitole, cel mai consistent fiind, bineînţeles, cel rezervat dialogului epistolar al lui Nicolae Jurca şi a soţiei, cu amici, prieteni, oameni de cultură, profesori, scriitori: de la dr. Nicolae Lupescu şi soţia acestuia Hortensia, prof. Ioan Bembea, coleg, prof.univ.dr. Marcel Ştirban, Nicu Ionescu, Octavian Ghibu, Mira Moscovici, la dr. Liviu Morariu, Constantin V. Ionescu, acad. Paul H. Stahl, Ion Apostol, Geo Bogza, dr. Monica Puiu, prof. univ.dr. Iuliana Litschel, Grigore Cartianu etc.
Sunt interesante, dar, pentru un cititor mai puţin avizat, ar fi fost utile şi nece­sare câteva note explicative: de exemplu, eu ştiu cine au fost Geo Bogza, scriitor, Octavian Ghibu, ginerele lui Onisifor Ghibu, istoricul Paul H. Stahl, gazetarul Grigore Cartianu, dar n-am date despre Nicu lonescu, Mira Moscovici, Ion Apostol etc., pentru a înţelege mai bine dialogul epistolar.
Iniţiativa publicării unei scurte autobiografii (Curricu­lum Vitae) întocmite de Nicolae Jurca în anul 1995 este binevenită şi am să re­produc câteva pasaje sem­ni­ficative, spre edificarea lectorilor volumului: "M-am născut la 20 noiembrie 1935 în comuna Bucium, judeţul Alba, din părinţii Simion şi Ana. Tatăl a lucrat în minele de aur din Roşia Montană, iar mama, în gospodăria proprie din Munţii Apuseni. După studiile primare în satul natal, am urmat cursurile gimnaziale şi liceale la Liceul "Regele Ferdinand" din Turda şi Şcoala Normală din Abrud (...)Între 1953 şi 1957 am studiat la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, Facultatea de Filologie-lstorie, secţia Istorie. În anii de liceu şi facultate nu am făcut parte din nicio orga­nizaţie de tineret comunistă. Pentru aceste motive şi, îndeosebi, pentru faptul de a fi luat poziţie deschisă de solidaritate cu revoluţia maghiară din 1956, nu am primit repartiţie în învăţă­mânt. În cele din urmă, am reuşit să intru în învăţământ, în comuna natală, apoi am funcţionat în oraşul Brad (ca profesor şi inspector şcolar şef) şi Braşov, ca director al Liceului de Informatică (1963-1974). În noiembrie 1975 am concurat pe un post de lector la Facultatea de Istorie şi Filologie din Sibiu, unde am funcţionat ca lector universitar al disciplinei Istoria contemporană a României (...) Ca urmare a desfiinţării facultăţii din Sibiu, începând din 1984 am fost transferat la Univer­sitatea din Braşov, unde am predat până în 1986 cursul de Probleme fundamentale ale istoriei României. Înce­pând din 1986 am lucrat la Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu al Academiei Române (...) Sunt doctor în istorie. O dată cu anul 1993, am revenit, prin concurs, la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, Catedra de istorie, pe un post de profesor (...) Am publicat, de-a lungul anilor trei volume, dintre care două după Revoluţie, un curs universitar, peste 70 de studii şi numeroase articole, recenzii, adnotări etc. (...) În 1990, imediat după Revo­luţie, am făcut parte din Consiliul Central Provizoriu de Uniune Naţională (...) Din octombrie 1995, am fost nu­mit, de către domnul Rector al Universităţii, şef al Cate­drei de Istorie-Ştiinţe politice. Am fost ales şi reales mem­bru în Consiliul Facultăţii şi în Senatul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu (...)"
Volumul este întregit cu imagini foto de familie, dar şi care reflectă activitatea lui Nicolae Jurca.
Cartea este un omagiu pe care doamna Maria-Georgeta Jurca a ţinut să-l aducă soţului trecut la cele veşnice.