La sfârșitul săptămânii trecute, la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea a avut loc ediția a XXV-a a Salonului Național al Cărții de Etnologie, manifestare culturală de anvergură axată pe producția editorială de profil din ultimul sfert de veac, colectată la Biblioteca de etnologie „Mihai Pop”. Este unica bibliotecă cu profil etnologic din întreg arealul românesc, având ca prim fond biblioteca personală a etnologului Mihai Pop, donată de succesorii Profesorului municipiului Râmnicu Vâlcea.

 

Ajunsă aici prin grija a doi discipoli ai etnologului Mihai Pop – biblioteca ilustrului dascăl a devenit nucleul în jurul căruia profesorii Gh. Deaconu și Ioan St. Lazăr au inițiat organizarea Salonului Național al Cărții de Etnologie. An de an, începând cu 2000, la Râmnicu Vâlcea, la sfârșitul lunii martie, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vâlcea și Biblioteca „Antim Ivireanul” organizează singurul salon de profil din întreg spațiul românesc, care reunește întreaga producție editorială din domeniul etnologiei, inclusiv revistele de specialitate.

Institutul de Cercetări Socio-Umane din Sibiu și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu au fost, anual, parteneri de nădejde ai Salonului… de la Râmnicu Vâlcea, întreaga producție editorială a Sibiului fiind reprezentată în Biblioteca de etnologie „Mihai Pop”.

La ediția din acest an, Sibiul a fost reprezentat de prof. univ. dr. Ilie Moise – cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu, redactor-șef al periodicului Academiei Române – „Studii și comunicări de etnologie”. În alocuțiunea rostită la deschiderea ediției cu numărul 25 a Salonului…, profesorul Ilie Moise a spus:

 

„Am trecut munții, onorată asistență, pentru a aduce personal un omagiu sincer unor prieteni de suflet, de care mă leagă o amiciție lungă-lungă, de peste o jumătate de veac, din vremuri în care vârsta noastră, a tuturor, începea cu 2.

Am venit să-l văd pe Gheorghe Deaconu, cercetătorul de cursă lungă, care clădește cultură adevărată, aici, pe meleaguri vâlcene, de peste 50 de ani și nu dă semne că ar vrea să se oprească. Lucrează cu aceeași eficiență ca în 1973, când ne-am cunoscut la o sesiune de comunicări științifice de la Călimănești.

Și am venit să-mi văd prietenii din tinerețe, pe Dumitru Lazăr, fostul meu coleg de la Cercul de Folclor al Facultății de filologie din Cluj, pe Ioan St. Lazăr, eminent dascăl de teoria literaturii, și pe doamna directoare Elena Stoica, colegi care au fost alături de mine atunci când am avut nevoie de ei.

Am mai venit să-mi văd foștii studenți, acum personalități bine conturate – unii diriguitori ai culturii vâlcene, dar și pe colegii mai tineri de la Centrul Județean – Alin Pavelescu, Mihaela Deaconu și soții Boari, pe care îi prețuiesc și-i admir pentru tot ce fac frumos și durabil aici, la Râmnicu Vâlcea.

Mă leagă de acest spațiu, al Olteniei de sub munte, sentimente puternice, asemănătoare cu acelea pe care le nutresc pentru județele Alba și Hunedoara, locuri de care sunt legat prin naștere și debut.

Am trecut, dragi prieteni, munții să aduc – la această ediție aniversară a „Salonului Național” – un omagiu acestor locuri pline de istorie și, mai cu seamă, de oameni frumoși, sinceri și plini de inițiative.

Salonului Național al Cărții de Etnologie – ajuns la cea de-a XXV-a ediție – îi doresc să rămână la fel de tânăr și la ediția cu numărul 100!”

 

Sesiunea de noutăți editoriale a început cu prezentarea volumului Corinei Mihăescu – Știință și simbol în ceramica de Horezu - Element de patrimoniu UNESCO (Cluj-Napoca, Editura Mega, 2023), despre care, în finalul prezentării, Ilie Moise a afirmat:

 

„Dacă vrei să vinzi o carte ori un spectacol, dacă vrei să impresionezi ori să emoționezi de-a binelea – ai nevoie de o poveste! Până și cerșitul are nevoie de o poveste! „Mâna-ntinsă, care nu spune o poveste, nu primește pomană!”, declara Gheorghe Dinică într-o replică celebră. Iar cartea Corinei Mihăescu, Știință și simbol în Ceramica de Horezu (București, 2023), ne spune o superbă poveste – povestea lutului miraculos de la Horezu. Și asta pentru că olarul de la Horezu a împrumutat ceva din preocupările Demiurgului: a ars și a smălțuit oalele... le-a făcut să sune dându-le, astfel, suflet și viață! O credință specifică zonei, o poveste care prinde viață atunci când este spusă de talentata noastră colegă de la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”. Da, onorată asistență, povestea lutului de la Horezu – și mai cu seamă a olarilor de-acolo atinși de aripa dumnezeirii – s-a întrupat în câteva cărți și zeci de articole (inclusiv un Dosar UNESCO!), pentru care se cuvine să-i mulțumim, să-i aducem un omagiu cercetătoarei Corina Mihăescu.

Felicitări, doamna dr. Corina Mihăescu!”

 

A urmat prezentarea celor trei reviste de etnologie și antropologie – „Miorița” (nr. 29/2023, Centrul de Cultură și Arte al Județului Hunedoara), „Revista de Antropologie Culturală” a Universității „Lucian Blaga” (coordonator lector universitar doctor Maria Șpan) și „Studii și comunicări de etnologie” (tomul 37/2023, Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu).

Din producția editorială a anului 2023, dar și din cea primită pe adresa redacției revistei noastre, a prezentat participanților la Salon… volumele: Din Țara Hațegului. Povestiri de Ioan Pop Reteganul (ediție îngrijită, prefață și antologie de Mircea Lac, Deva, Editura Călăuza, 2023), reeditare apărută în colecția „Valori hunedorene” (cu prilejul aniversării a 170 de ani de la nașterea folcloristului) și Ion Taloș, De la băile romane la colinda făptuitorului bun. Privire istorică asupra folclorului romanic din Est și Vest (București, Editura Univers Enciclopedic, 2023).

Intervenția profesorului Ilie Moise s-a încheiat cu Junii Sibiului 80 – un brand al Sibiului și al României:

 

„Povestea Junilor…, ca orice poveste, începe undeva într-un sat – de data asta din Mărginimea Sibiului, acolo unde Cibinul iese din munte, la Gura Râului. Iar eroul nostru este un adolescent: Ion Macrea. Provine dintr-o familie modestă care, în anii ‛40 ai veacului trecut, încearcă să-și chivernisească fiecare odraslă.

Primul popas al elevului – Ion Macrea – absolvent al „Școlii generale” din sat, îl face la Arsenalul din Sibiu – unde intră ca ucenic, în 1943. În toamna anului următor, înființează o echipă de călușari, aidoma celor din satul natal, cu care participă la spectacolul de Crăciun. Are un succes nesperat, drept pentru care conducerea școlii îi permite să extindă activitatea echipei de dansuri printr-o colaborare cu fetele de la altă Școală profesională. În anul următor, echipa de dansuri populare devine astfel ansamblu folcloric cu perechi (mixte) și soliști...

Momentul următor îl constituie participarea la Concursuri raionale, regionale, apoi naționale și internaționale. Un drum, o poveste care continuă și astăzi, cu o echipă de profesioniști devenită brand de țară, sub conducerea fiicei lui Ion Macrea – dr. Silvia Macrea.

La mulți ani, Junii Sibiului!”

Iată, așadar, o participare de prestigiu, care a plasat Sibiul și comunitatea academică din sudul Transilvaniei în elita cercetării etnologice contemporane. Alte detalii despre ediția jubiliară a Salonului cărții de etnologie și programul complet al manifestării pot fi găsite pe pagina de Facebook Centrul Creației Vâlcea.

Dr. Andreea BUZAȘ