Instituțiile fără oameni nu sunt suficiente, iar munca medicilor, a învățătorilor și a preoților este neprețuită, a spus duminică, în timpul slujbei de la Catedrala Mitropolitană părintele Constantin Necula, profesor al Facultății de Teologie ”Andrei Șaguna” din Sibiu.

El a făcut o paralelă între pilda bunului samaritean din duminica care a trecut și situația din România.

”Pentru a ajuta nu trebuie să fii cineva. În viața de zi cu zi cel care îți întinde mâna este aproapele tău, nu numai cel căzut. Pentru că Evanghelia are două coperți întotdeauna în pildele Mântuitorului, cel căzut este aproape celui care vine să-l ridice, dar și cel care vine să-l ridice este aproapele celui căzut. Noi ne obsedăm în ultima vreme - de unde și teribilul slogan vrem spitale, nu catedrale - ne obsedăm să credem că doar cei căzuți sunt aproapele nostru. Nu! Pentru cei căzuți noi suntem aproapele lor. Dacă facem spitale trebuie să le umplem cu medici competenți. Nu putem transforma spitalul într-un teatru de paiațe în care toți neaveniții să comande ce au de făcut medicii cu adevărat plini de vocație. Ieri am ajuns la o concluzie: că preoții învățătorii și medicii, sunt de neprețuit, nu poți să îi plătești pentru că gestul lor nu are echivalență în bani. Cum plătești când medicul dintr-o privire se prinde ce ai, după ce aparatul cumpărat cu bani grei nu poate să spună ce ai? Cât plătești un învățător care se prinde că în sine copilul tău are nevoie mai mult de dragoste decât de meditații?”, a spus părintele Necula.

Preotul a vorbit despre un episod din timpul copilăriei sale în care bunica a fost salvată datorită credinței, deși medicul nu îi dădea șanse de supraviețuire, dar a  vorbit și despre lipsa de respect față de medici.

”Nu spun că nu avem nevoie de instituții în România, care să ne țină, spre exemplu, sănătatea în regulă, dar nu intrați în ispita de a crede că doar instituțiile ajung, fără oameni. Avem nevoie de oameni. Eu aș declara duminica aceasta duminica rugăciunii pentru medicii României. Chiar au nevoie de noi. După ce i-au făcut cârpe, i-au călcat în picioare și au spus cum ne luau ciocolatele și cum ne fumau țigările acum constată dintr-o dată că nu mai are cine ne opera. Că după ce ai speriat copiii, fac carte bună și pleacă acolo unde nu-i sperie nimeni și își fac profesiunea fără să-i privească nimeni cu camere de luat vederi și să îi judece că au strănutat în sala de operație, că au sughițat la consult sau că și-au luat un ceas un pic mai scump decât șoferul celor de la vreo televiziune”, a mai spus părintele Constantin Necula.

Făcând o legătură între pilda bunului Samarinean, preotul i-a sfătuit pe credincioși să nu fie obsedați să stea căzuți la marginea drumului crezând că doar așa vor fi aproapele cuiva, ci să rămână în picioare.

 ”Îndrăznesc să spun, precum odinioară un mareșal român pe care îl tot ștergem din istorie și el tot răsare din istorie, că nu ai cum să-ți decapitezi istoria: Vă ordon treceți Prutul inconștienței naționale și mergeți și întindeți mâna celorlalți făcându-vă nu doar aproapele celui căzut, ci și aproapele celui rămas în picioare, care are nevoie de ajutor. Nu trebuie să ajungem un popor târât în patru labe ca să ne vedem unul pe altul, nu trebuie să ajungem toți într-un spital ca să vedem că suntem un pic bolnavi cam toți”, a mai spus părintele.

Părintele Necula a atins și tema situației actuale a Bisericii spunând că ”ne coborâm dinspre înălțimea unei Biserici strămoșești care a dat poporului nu doar genii, ci și sfinți, către o bisericuță din ce în ce mai tăcută, mai smerită și mai îndoielnică asupra hotărârilor ei”, concluzionând că nu avem dreptul acesta.

Avem nevoie unii de alții, România nu este împărțită pe profesiuni, ci are pe de o parte niște mitocani care își bat joc de cei mulți, care însă trebuie să reziste în nume lui Hristos. ”Cu smerenie, cu dragoste, dar nu luați de proști”, a concluzionat părintele Necula.