Asta la suflet o să vă meargă, citez:
"Se întâmplă în România: dacă reclami un candidat în alegeri pentru cheltuieli ilegale fără să ai suficiente dovezi, rişti să intri în închisoare de la 1 la 3 ani. Dacă, însă, un partid încalcă repetat legea finanţării campaniilor electorale poate primi, cel mult, o amendă între 5.000 şi 25.000 de lei”. Hopa, vă simt atenţi, dar ia să vedem de aici încolo cum o să dilataţi din irişi:

„Votată în 2006, chiar înainte de intrarea României în UE, legea finanţării partidelor obligă politicienii la transparenţă minimală, dar permite, în continuare, păstrarea unor informaţii la secret: contractele de campanie, sursa împrumuturilor raportate, oficial, ca datorii, relaţiile cu fundaţiile care susţin ca terţi diverse cheltuieli, chiar numărul de materiale de propagandă tipărite, anunţat doar la AEP, nu şi public.
În România se pot face încă donaţii confidenţiale dacă valoarea lor nu depăşeşte 8500 de lei, iar lista sponsorilor mari se publică abia în luna martie a anului care survine alegerilor. Ca unică autoritate de control, AEP se rezumă la a verifica doar lista cheltuielilor şi a donaţiilor făcute după începerea oficială a campaniei electorale, în acest an după 3 octombrie, în timp ce banii rulaţi înainte de partid cu acelaşi scop pot fi, eventual, controlaţi prin sondaj".

Ca să explice acest şmen, Gândul.info a avut nevoie de trei paragrafe mari şi late, şi câteva zeci de cuvinte. Un soi de încălzire pentru un articol lung ca o cârdăşie cu banul public. Oare chiar nu puteau rezuma scriind că ce face partidul cu banii nu-i de nasul tău, băi mucosule care eşti tu mucos, da?
Simt că nu mai e cazul să repet că singura doctrină de partid din ţara asta e jefuirea banului public ... Cum? Cum adică n-aţi ştiut? Şi dacă repet, credeţi că vă şi intră-n cap? Bine, mă, bine: singura doctrină de partid din ţara asta e jefuirea banului public. Restu-i gargară. Cu naivii convinşi că dacă vine x sau y face din neţara asta o ţară, n-am ce discuta. Ce elegant le-am zis tembelilor "naivi"! Cum să explici unor tembeli că interesul de haită şi propriul buzunar sunt tot ce-i preocupă pe impostori? Şi pe cei de până acum, şi pe următorii. Cum să ajuţi tembelii să priceapă că, deşi pare că pleacă în vacanţă la bunici, taxele şi impozitele noastre nimeresc tot într-o tabără de pedofili?

# În ceea ce presa numeşte „Fotografia zilei”, Valeriu Zgonea apare ţinându-se de mână cu vicepremierul chinez Zhang Gaoli. Mă, neam de neamul lui Gaoli n-a visat să apuce, fie şi de mână, practic să puie mâna pe un coleg de-a lui Mihai Viteazu! Să mă scuze domnu Waters. Roger Waters, anonimul coleg de zodie cu celebrul Zgonea.
Bineînţeles că după inevitabilele glume care s-au scurs pe net, Zgonea a venit cu precizări, informându-ne că „gestul său a fost unul geopolitic, având o altă conotaţie în cultura lui Gaoli”. Bine că în locul chinezului, nu s-a nimerit vreun oficial – Doamne fereşte! - olandez! Dacă pe viitor, veţi mai vedea oficiali români fotografiindu-se de mână cu omologi chinezi, să ştiţi că-i geopolitică la mijloc, da? Geopolitică pură!

Încă o afacere beton. În creierii munţilor!

# Că BNR amenajează – ce elegant sună! – „un spaţiu” lângă Cabana Noica de la Păltiniş, nu mai e demult un secret, mai ales că, demarate de curând, lucrările sunt programate să se încheie la mijlocul lui noiembrie. ( Ceva mă face să cred că dacă nu muntele, măcar termenul o să fie respectat ). Într-un munte în creştetul căruia betonul este tot bine înfipt, extinzându-se ca o tumoare, BNR s-a gândit să facă „un spaţiu de joacă pentru copii”, pentru că – nu-i aşa? – de aia vii cu copilul la munte, să-l dai în leagăne şi tobogane, nu? Că doar n-o să încerci aşa ceva în parcurile din oraş, corect?

Oripilat de o asemenea „barbarie”, Gabriel Liiceanu i-a scris o scrisoare de protest lui Mugur Isărescu, trăgând un semnal şi, concomitent, nădejde că guvernatorul aude sau măcar îi pasă(mite).
Captiv în chingile unei imaginaţii cât o roabă de beton, Liiceanu susţine că nu-şi poate imagina că există angajaţi BNR care vin la munte pentru a le oferi propriilor copii un loc de joacă asemănător celor din Bucureşti. „Continui să fiu convins că la munte se vine cu copiii pentru a-i învăţa, cum se zice, „să iubească natura“, şi nu pentru a le oferi scrâncioburi şi tobogane fixate în betoane între brazi”, arată Gabriel Liiceanu în scrisoarea adresată lui Mugur Isărescu.

Na poftim! Încă unul incapabil să priceapă că muntele nu mai e al nostru, ci al copiilor ştabilor. Ştabi gata să toarne betoane acolo unde inconştienţa se întâlneşte cu megalomania, într-un randevu cam deşucheat. Şi-apoi, de ce să caute ştabii de la BNR spaţii de joacă prin parcurile Capitalei, când pot găsi, aşa ceva, tocmai la Păltiniş, lângă Cabana Noica?

Durerea-n cu ... scuze, era să scriu "durerea-n cur"! - deci durerea-n cot a BNR o ispăşeşte un răspuns scurt ca o zeflemea:

"Reprezentanţii Băncii Naţionale a României nu comentează scrisoarea primită". N-o să credeţi ce a putut explica Adrian Vasilescu, purtătorul de cuvânt al Băncii Naţionale a României: somat de gândul.info, vorbetele a spus că "dacă BNR s-ar apuca să răspundă scrisorii, ar însemna să intre într-un joc de ping-pong"! Şi că de tăiat, BNR nu taie decât "un singur pom", cu toate că în fotografiile din Gândul pare că aveam de-a face cu un veritabil măcel! Dar, după un sfert de veac în care pădurea a pierdut la scor lupta cu drujba, ce mai contează înc-o bătăiţă pierdută, nu-i aşa? Copiii să fie fericiţi şi legănaţi, că vorba aia, doar ei ni-s viitorul, nu?

Aaa, era să uit: invitat să intre mai adânc în desişul cu detalii, Vasilescu a spus că „Acolo se amenajează un spaţiu, nu neapărat un loc de joacă, dar un loc unde pot veni şi copiii. Un loc în care poţi juca şah, poţi citi în aer liber, dar pot veni şi copii”. Aha! Deci într-un „Spaţiu de joacă pentru copii” pot veni, ce să vezi, inclusiv copii. Să joace şah. Oare de ce am senzaţia că cineva sare peste cal, făcând pe nebunul? Mai că-mi vine să-ntreb: în loc de şah, merge şi un Popa Prostu? ... Cum? Nu se cade? Bine, atunci altceva întreb:
În 20 – 30 de ani n-o să mai fie bani de pensii şi noi ne împiedicăm de nişte uscături că umplu pădurea?