Ce se întâmplă în primul sfârşit de săptămână însorit şi călduros al anului? Se umplu terasele, străzile şi parcurile. Şi? Şi? Aţi ghicit: se umple Valea Ştezii, "raiul grătarelor". E post, e fobie de căpuşe, dar ieşitul la iarba - de-acum - verde e o dorinţă ce biruie orice teamă. În fiecare an, în primul week-end generos din punct de vedere meteorologic, toate drumurile duc la Curmătură. Aşa s-a întâmplat şi la sfârşitul săptămânii trecute, când Valea Ştezii s-a repopulat. Cu iubitori de natură, de perpelit carne pe grătar, de manele.
Dacă 1 Mai e data bătută în cuie la care se dă undă ver­de pentru popularea lito­ralului, cu ieşitul la grătar în mijlocul naturii, situaţia e variabilă: sezonul oficial de grătar se deschide atunci când se înmoaie vremea. Şi, gata, s-a înmuiat!

Alt sezon, aceleaşi manele

Poate că prin cluburi, discoteci sau pub-uri muzica se mai schimbă de la un an la altul, se rotesc genurile pro­movate. Ei bine, pe Valea Ştezii e consecvenţă: mane­lele deţin supremaţia, îşi fac ritmurile şi textele auzite de la sute de metri. Cei care au mers la sfârşitul săptămânii trecute la "Curmătură" au fost întâmpinaţi încă de la ieşirea din Răşinari de apologiile "duşmanilor, merţanelor, va­lorii şi fetiţelor" ce inundau valea, prin boxele maşinilor; că doar pentru asta dă omul o fugă în mijlocul naturii - nu-i aşa? - să-şi încarce bateriile în "liniştea" decibelilor. Nici la capitolul culinar n-au apă­rut schimbări: micii, pulpele de pui şi, regina grătarelor, ceafa de porc, au umplut valea de mirosuri tentante.

"Ţinem post numai miercurea şi vinerea!"

Lângă o maşină din care - culmea! - nu se aude mu­zică, o familie s-a strâns în jurul măsuţei pliante pe care au fost aşezate pahare, tacâmuri şi farfurii din plastic. La doi paşi, pe gră­tar, nişte mici, nişte cefe şi nişte cârnaţi sfârâie pro­miţător. Mircea, capul fami­liei, îi iniţiază pe copii în întorsul micilor: "Uite, aşa trebuie întorşi, numai când sunt făcuţi bine pe partea cea­laltă".
Un vecin de pajişte, pro­babil o cunoştinţă mai veche, îl întreabă râzând, de la distanţă: "Băi, Nicule, dar nu ţii post?". Răspunsul vine prompt, fără ca bărbatul să-şi dezlipească privirea de la cărnetul de pe grătar: "Ţinem post numai miercu­rea şi vinerea!". Azi e dumi­nică, aşa că micii, câr­năciorii şi ceafa sunt în deplină legalitate.

Dragostea de grătar bate frica de căpuşe

Pentru că Sibiul e fruntaş la "producţia" de muşcături de căpuşe, există tot felul de recomandări, inclusiv aceea de a evita zonele cu iarbă, fără o echipare adecvată: panta­loni lungi, de culoare deschi­să, şosete, în fine, cam tot ceea ce ar putea împiedica o căpuşă să-şi bage capul în pielea ta. Judecând după multele perechi de picioare desculţe, după îmbrăcă­mintea lejeră a multora dintre cei ce dădeau roată grăta­relor sfârâinde, pasiunea pen­tru fleici, cefe şi alte preparate e mai puternică decât frica de căpuşe. De altfel, subiectul întors pe toate feţele în presă e tratat în viteză şi aici, între două înghiţituri de bere: "M-or ^nnebunit ăia la televizor cu căpuşele! Io n-am văst niciuna pe aici. Şi uite, stau desculţ, că mi-o ajuns cât am umblat cu şosete groase şi bocanci toată iarna!". Parcă luându-se la întrecere cu manelele, apare în peisaj obsedantul refren "Eu vara nu dorm". N-a fost plină Valea Ştezii, dar nici puţini n-au fost cei care au deschis sezonul de petreceri în aer liber. E doar începutul: urmează vreo 25 de week-end-uri în care valea se va umple de muzică, fum, chiote, jocuri. Şi, proba­bil, de PET-uri, pungi şi alte ambalaje.