Acesta ar fi fost titlul publicat astăzi în paginile ziarului Tribuna dacă ne–am fi aflat în 1 aprilie 1723, pentru că, la acea dată, s–a decis, în Sibiu, să se interzică fumatul în curţile oamenilor, din cauza pericolului mare de incendii, multe case fiind construite din lemn. Deşi aproape neimportant pentru noi, cei de astăzi, evenimentul a avut insemnătatea sa cu 290 de ani în urmă, când oamenii vremii trăiau la fel ca acum, zi după zi, făcând faţă micilor şi marilor evenimente şi provocări ale vieţii.
De-a lungul anilor, luna în care ne aflăm a adus cu ea tot felul de noutăţi pentru comunitate. Aşa cum a fost răscoala sibienilor din 1 aprilie 1556, care a dus la uciderea judelui regesc Johannes Roth, pe care îl socoteau promotor şi responsabil de incendiul din 31 martie al aceluiaşi an, incendiu care a distrus 556 de clădiri şi a ucis 81 de oameni, sau prăbuşirea Turnului Sfatului din 25 aprilie 1586, care l-a îngropat sub dărâmături pe pictorul Johann David.
Toate acestea şi multe altele sunt consemnate în „Cronica oraşului Sibiu” a lui Emil Sigerus, pe care o vom folosi ca sursă în cele ce urmează. Mai mult decât atât, profităm de frumoasa aniversare a ziarului Tribuna pentru a lansa cea mai nouă rubrică, „Sibiul era picant (şi) altădată”, în care vom vorbi de acum, în fiecare săptămână, despre „mărunţişurile” care le-au făcut sibienilor viaţa mai frumoasă, mai urâtă sau mai interesantă, dar care au fost suficient de neimportante pentru istorie, pentru a fi uitate.
Trufia femeilor şi fetelor, pedepsită cu o ... foarfecă
Prima parte a anului 1660 a fost una de multă frământare, pentru că tocmai atunci a decis Gyorgy Rakoczy al II-lea să asedieze şi să bombardeze oraşul. Evenimentele nu au fost de bun augur pentru 23 de turci şi doi sibieni care, la 7 aprilie 1660, după ce decid să părăsească oraşul, cad în mâinile duşmanilor şi sunt decapitaţi. Pagube au fost, însă, şi în tabăra adversă, pentru că în contraatacul sibienilor de la 24 aprilie 1660 sunt măcelăriţi 105 asediatori. Practicile ciudate ale vremii îşi fac simţită prezenţa în oraş şi 19 ani mai târziu, în 2 aprilie 1679, când magistratul ordonă să se pună foarfece la uşile bisericii pentru a „pedepsi astfel trufia femeilor şi fetelor”. Alţi câţiva ani buni mai târziu, la 3 aprilie 1692 este incinerat cadavrul unei sinucigaşe.
Nici secolul al XVIII-lea nu a fost scutit de evenimente, pentru că pe 14 aprilie 1707 dragonii şi husarii jefuiesc piaţa oraşului, iar şapte zile mai târziu, câţiva cetăţeni care aduceau porci din Ţara Românească au fost jefuiţi de curuţi. Supărarea a putut fi spălată în 2 aprilie 1713, când împăratul Carol al IV-lea acordă oraşului un privilegiu pentru construirea unei fabrici orăşeneşti de bere, 5 aprilie 1718 aducând cu el o veste extraordinară: ciuma s-a stins. Probabil din cauza bucuriei sau pentru a-şi proteja mărfurile „casei", câteva zile mai târziu, mai precis din 29 aprilie, negustorilor străini li s-a permis să-şi prezinte mărfurile spre vânzare în timpul iarmaroacelor doar pe durata a trei zile.
Măcelarii din Răşinari şi Poplaca îşi desfac marfa în Piaţa Mică
Astăzi, în era internetului, e greu să ne imaginăm cum arăta Sibiul în 7 aprilie 1720, fără lumină electrică, dată la care paznicii turnului primesc ordin din partea magistratului să repete bătaia ceasului la tobă, la fiecare oră fixă. Aşa, ca să audă toată lumea cum stătea treaba cu timpul! Interesant fiind faptul că la 1 aprilie 1723 (fără să fie o păcăleală) a fost interzis fumatul în curţile ţăranilor. Fermecător? Nu prea, am putea spune, pentru că două săptămâni mai târziu, în 13 aprilie, două femei acuzate de pruncucidere sunt decapitate. Barbar, da, dar oraşul avea farmacie, una care în 9 aprilie 1727 a fost mutată în Casa Lutsch din Piaţa Mare, an în care la 21 aprilie magistratul le interzice ţăranilor şi ţiganilor să-şi mai îngroape morţii aiurea, după bunul plac, pe câmp sau în grădini şi le repartizează locuri de veci.
Evenimentele "de aprilie" nu se opresc aici, pentru că în 18 aprilie 1741, pentru măcelarii din Răşinari şi Poplaca sunt amenajate standuri pentru vânzarea produselor în Piaţa Mic[, în 14 aprilie 1773 pe terenul oraşului, în dreptul Porţii Cisnădiei, 33 de parcele de teren sunt vândute, unele dintre ele fiind achiziţionate de transmigranţi austrieci. Şi aşa este înfiinţat cartierul Josefstadt.
Liniştea vechiului Hermannstadt nu ţine însă mult, pentru că în 5 aprilie 1793 are loc un cutremur, iar zece ani mai târziu, în 9 aprilie 1803, moare guvernatorul baron Samuel von Brukenthal, corpul său neînsufleţit fiind înhumat în mod excepţional în Biserica Evanghelică, în dreptul amvonului.
Timpul şterge însă tristeţea de pe chipul oraşului, la 1 aprilie 1858, când în Dumbrava Sibiului s-a înfiinţat pepiniera orăşenească, iar în 24 aprilie apar primele două birje în Piaţa Mare.
Gard viu, de pini, pe promenada Bretter
Plantele par să suscite atenţia sibienilor aproape două decenii mai târziu, pentru că în 15 aprilie 1874, în jurul Pieţei Mari, sunt plantaţi tei, acelaşi soi de arbori făcându-şi apariţia în jurul Pieţei Mici un an mai târziu, pe 24 aprilie 1875. Promenada Bretter primeşte şi ea „cadou” de la municipalitate, în 8 aprilie 1876, un gard viu de pini. Eh, şi dacă se gândea cineva că ideea torţelor aprinse din cadrul Festivalului Medieval e nouă, iată că nu e aşa, pentru că, în 8 aprilie 1890, oraşul organizează un banchet şi defilează cu torţe în cinstea ministrului Agriculturii, contele Andreas Bethlen, care se află în vizită. Mai mult decât atât, peste cinci ani, în 15 aprilie 1895, oraşul îşi curăţă obrazul, pentru că Sibiul este împărţit pe zone pentru întreţinerea curăţeniei, fiecare zonă primind câte un măturător, iar la 1 aprilie 1911 se începe preluarea zilnică a gunoiului din case de către căruţe ale oraşului, contra cost, cetăţenii fiind nevoiţi să plătească o taxă.
Să-ţi tot vină să te plimbi, aşa, mai ales că Parcul „Sub Arini” era deja iluminat electric până la aleea pinilor încă din 30 aprilie (tot aprilie) 1905. Şi pentru că nu ne putem opri aici, Sibiul număra pe degete 26.200 de suflete în 26 aprilie 1918, suflete care probabil s-au îngrozit în 30 aprilie 1920 când oraşul s-a confruntat cu o invazie. De cărăbuşi.
