Chirurg în cadrul Secţiei Chirurgie I a Spitalului Clinic Judeţean Sibiu şi cadru didactic al Universităţii Lucian Blaga, medicul Ciprian Tănăsescu vorbeşte depre provocările meseriei de chirurg, despre situaţia din spital şi felul în care lucrurile s-au schimbat în ultimii ani. Spune că a învăţat, în străinătate, că pacientul nu trebuie privit ca un caz ce trebuie rezolvat, ci tu, ca şi chirurg, trebuie să găseşti o cale de a comunica cu bolnavul. "Consider că încrederea pacientului în medicul care îl tratează contribuie foarte mult la reuşita terapiei", este de părere dr. Tănăsescu. Cazurile de cancer digestiv şi răniţii în accidentele rutiere sunt cele mai frecvente afecţiuni care se tratează pe secţie.

- Sunteţi de mulţi ani chirurg în cadrul Secţiei de Chirurgie a Spitalului Clinic Judeţean Sibiu. Care este situaţia secţiei acum, com­parativ cu perioada în care aţi început să lucraţi aici?

Ciprian Tănăsescu: Am început chirurgia sub îndru­marea marelui academician profesor dr. Zeno Popovici în anul 1999. Personalitatea sa complexă, carisma şi devo­tamentul său pentru chirur­gia de mare anvergură, nu pentru chirurgia obişnuită, pe care o face oricare chi­rurg, au fost argumentele care încă de pe băncile facultăţii mi-au sădit în suflet dorinţa de a deveni şi eu medic chirurg. La vre­mea când am început chirurgia, Sibiul era cunoscut în întreagă ţară şi străinătate datorită personalităţii mare­lui profesor, chiar dacă dotarea de care dispuneam şi condiţiile hoteliere erau net inferioare celor din marile spitale din ţară, nemai­vorbind de cele din străi­nătate. Sub un regim extrem de strict, de dimineaţă până seara, atât în sala de ope­raţie cât şi la patul bolna­vului, am dobândit împreună cu ceilalţi 4 rezidenţi ai marelui profesor pasiunea pentru chirurgie dar şi pentru cercetare. Doar doi am mai rămas în ţară încercând să ducem mai departe şcoala chirurgicală pe care a reuşit să o întemeieze la Sibiu.
La momentul actual, cu sprijinul Consiliului Jude­ţean, atât dotarea cât şi condiţiile hoteliere au crescut mult în calitate. Într-o ţară în care medicul este încolţit din toate părţile încercăm să ne facem cât mai corect meseria şi să transmitem mai departe studenţilor noştri tot ceea ce am învăţat. Sper ca în viitor să se acorde mult mai multă încredere medicilor tineri (în chirurgie medicii tineri sunt după vârstă de 40 de ani ) numai astfel putându-se asigura introducerea tehni­cilor şi terapiilor moderne şi la Sibiu.

- Ce s-a schimbat pentru pacient în ultimii ani?

Eu cred că s-au schimbat foarte multe din punct de vedere al pacientului în ultimii ani. În primul rând,         s-a schimbat modul în care este abordat pacientul de către medic ( şi asta mai ales la medicii tineri care au avut posibilitatea unor stagii de pregătire în străinătate) , acesta nemaifiind privit ca un simplu caz care trebuie rezolvat, ci ca o persoană cu care se comunică, pe care trebuie mai întâi să o înţelegi, cu care să-ţi deschizi un canal de comunicare şi abia apoi să o poţi trata. Consider că încrederea pacientului în medicul care îl tratează contri­buie foarte mult la reuşita terapiei. În al doilea rând, aparatura medicală a progresat mult odată cu apariţia intervenţiilor lapa­ros­copice şi a chirurgiei minim invazive care asigură o vindecare mult mai rapidă, cu un timp de spitalizare mult mai scurt şi o reintegrare socială mult mai facilă. De asemenea din punct de vedere al metodelor de diag­nostic odată cu introducerea pe scară largă a investiga­ţiilor RMN , pe lângă CT a fost adusă o mare contribuţieîn creş­terea corectitudinii şi rapi­­dităţii diagnosticului po­zitiv . Tratamentul chirurgical în cazul cancerelor a fost completat cu metodele tera­peutice moderne - chimio­terapia , radioterapia , hor­mo­noterapia etc .

- Care sunt cele mai frec­vente cazuri cu care vă confruntaţi şi care sunt cele mai dificile?

Din păcate dacă la mo­mentul în care am început chirurgia întâlneam în medie unul doi pacienţi cu cancer digestiv pe toată secţia, la momentul actual nu există salon în care să nu existe măcar un pacient cu acest tip de patologie . Alimentaţia de proastă calitate, fumatul, stresul sunt cauze care în ultimii 20 de ani au crescut simţitor frec­venţa acestor boli. De ase­menea, a cres­cut în incidenţă şi patologia rezultată din accidente ru­tiere. Împreună aceste două tipuri de afecţiuni au şi gradul maxim de dificultate.

- Cât de mult a contat în pregătirea dumneavoastră experienţa pe care aţi acu­mulat-o în afară ţării?
Consider că fiecare medic chirurg trebuie să benefi­cieze de efectuarea cel puţin a unui stagiu de pregătire în străinătate într-un spital modern, cu flux mare de pacienţi . Pe mine m-a ajutat enorm efectuarea ultimului an de rezidenţiat în CHU Compiegne, loc în care am putut intra în contact cu cele mai noi şi moderne metode de terapie şi diagnostic chirurgical şi mai ales cu un alt tip de abordare a relaţiei medic pacient despre care am vorbit mai sus , şi pe care nu am întâlnit-o până atunci unde am lucrat .

- Cât este de important pentru un chirurg să fie tot timpul la curent cu ceea ce se întâmplă în lume?

Nu cred că poţi face chirurgie de performanţă şi cu rezultate de calitate dacă nu eşti permanent la curent cu tot ce e mai nou în lume. De aceea, încerc să nu ratez nici o conferinţă sau congres naţional şi chiar dacă presu­pune eforturi financiare mari cel puţin un congres inter­naţional pe an. O contributie importantă în menţinerea în contact cu noutăţile în chirurgie o au şi revistele naţionale şi internaţionale la care nu ai cum să nu fi abonat dacă vrei să performezi în chirurgie. Aş vrea să vă spun doar că abonamentul anual la cea mai ieftină revistă de chirurgie este de 200 de euro .
- Există lipsuri materiale care va împiedică să va faceţi meseria aşa cum          v-aţi dori?
 
Normal că trăind în România avem şi lipsuri dar cred că un chirurg bun trebuie să se descurce cu ceea ce are la îndemână. Sunt multe care încă ne lipsesc, dar în comparaţie cu alte spitale din ţară eu cred că ne descur­căm bine. Atuul clinicii noastre este capitalul uman, suntem toţi tineri, dornici de muncă, iar acum am primit, în sfârşit şi încrederea de care aveam nevoie pentru a ne putea face munca liniştiţi.

- Sunteţi şi cadru didactic la ULBS. Ce activitate desfăşuraţi aici?

În cadrul Universităţii "Lucian Blaga" sunt şef de lucrări şi predau disciplina de Semiologie Chirurgicală studenţilor de Medicină Generală din anul 3 şi Nur­sing în bolile chirurgicale la studenţii de Asistenţă Medi­cală Generală.
Permanent am încercat să-i fac pe studenţi să iu­beas­că chirurgia, iar celor interesaţi într-o carieră chirur­gicală le-am dat posi­bilitatea să participe activ la actul ope­rator având contact nemijlocit cu bolnavul. De asemenea am organizat anual, deja cu tradiţie, un workshop de chi­rurgie unde, pe lângă partea teoretică, studenţii au avut posibilitatea să-şi testeze abilitatţile prac­tice chirurgi­cale pe organe de la cadavre în cadrul Catedrei de Anatomie .

- Există studenţi inte­resaţi să rămână în cadrul secţiei după ce îşi vor termina studiile?

În primul rând, mulţi dintre studenţii mei, după efectu­a-rea stagiului de chirurgie se decid să urmeze această ramură a medicinii. Până la realizarea acestei dorinţe există însă o cale foarte lungă şi extrem de dificilă. După terminarea facultăţii ei trebuie să treacă un examen extrem de greu - Reziden­ţiatul . Apoi dacă se califică la acest concurs vor urma încă 6 ani de muncă şi sacrificii, abia după care vor putea fi admişi ca medici chirurgi. Acum , legat de întrebarea dumneavoastră dacă în studenţie sunt mulţi care vor să rămână pe secţia noastră, da sunt, dar din păcate , pe parcurs cea mai mare parte a lor pleacă în străinătate sau renunţă la idee . La momentul actual avem pe secţia de Chirurgie I patru rezidenţi de chirurgie care mi-au fost studenţi. Din promoţia precedentă doar un singur rezident a reuşit să termine, restul plecând în Germania, Anglia .