Cu ochii lor blajini şi mâinile ce poartă amprenta trecerii ireversibile a timpului, bunicii sunt unii dintre cei mai preţioşi oameni din viaţa noastră. bunicii. O veche zicală spune că "Cine nu are bătrâni, să îşi cumpere". Ei bine, de niciunde nu se poate cumpăra mângâierea sau sfatul cald şi sincer al bunicului. Ieri, a fost ziua lor. 1 Octombrie, desemnată Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, a fost o sărbătoare în toată lumea. Şi în Sibiu. Numai că, abătuţi de griji şi responsabilităţi, par că nu se bucură aşa de mult de ziua specială, dedicată lor. "E aceeaşi viaţă, numai că o ducem mai greu. Anii, fata mamei, anii... Sunt grei", mărturiseşte una dintre sărbătoritele de ieri, ce stătea în parcul ASTRA, lângă strănepoata sa.

Pentru mulţi, bătrâneţea este o povară. Anii ce s-au scurs au trecut ca gândul, iar feciorii de altădată au ajuns acum să aibă nepoţi şi strănepoţi, dar şi o zi specială, dedicată lor: Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice. Celebrată în fiecare an, la 1 octombrie, aduce în memoria oamenilor clipe pe care le-au păstrat încă de acum zeci de ani, în suflet, neatinse de trecerea timpului.
"3-3", în parcul ASTRA
Unii sibieni aleg să petreacă în fiecare zi. Ca cei care se strâng în parcul ASTRA, să joace, zilnic, table sau şah. Printre ei, ieri, se afla şi Viorel Râureanu, care abia se întorsese de la un concurs de minicross, unde obţinuse o diplomă şi o cupă. Bărbatul spune că a lucrat la "Independenţa" aproape patru decenii şi că, de când e pensionar, îşi omoară timpul la una dintre cele şase mese din Parcul ASTRA. "Mai joc şah, table, mai ies la pescuit. Soţia mi-a murit, dar locuiescu cu fata", mărturiseşte Viorel Râureanu. "3-3!" se aude de la colegul său de joc. Şi continuă partida de table.
Tot în Parcul ASTRA, pe una dintre bănci, îi găsim şi pe Angela şi Traian Vlad. Pentru ei, nu este o sărbătoare aparte cea de 1 Octombrie. "Noi ieşim la plimbare în fiecare zi. Ba aici, ba în Sub Arini, ba la piaţă", spun cei doi. Au mai bine de o jumătate de veac împreună, fiind căsătoriţi din anul 1957. Niciunul dintre ei nu este, însă, originar din Sibiu,  ci sunt din judeţul Alba. "Eu am fost marinar, ea profesoară de geografie. Ne-a plăcut mult oraşul", mai povesteşte Traian Vlad.
În Piaţa Cibin, printre flori
De aici, drumul nostru duce în Oraşul de Jos, în Piaţa Cibin, unde suntem întâmpinaţi cu flori. Maria Tărchilă ţine un buchet colorat într-o mână, iar în cealaltă un covrig cu vişine. Este supărată şi spune că abia îşi găseşte rostul de a trăi. Bătrâna are 83 de ani, spune că o dor picioarele de atâta umblat, dar că nu poate trăi dintr-o pensie de 400 de lei. "Vin la piaţă, cu flori. Le iau cu 3 lei, le dau cu 5 lei. Anii sunt grei, mamă. Când am fost de 30-40 de ani era foarte frumos. Eram muncitoare. Acum trag, nu mă las, de dimineaţă până seară", mai spune femeia.
Dacă îi întrebi ce îşi doresc de ziua lor, cu toţii spun că vor sănătate, pentru că e "mai bună decât toate".